dea

Valea plângerii...

Ea încerca să uite
un val de nopţi pierdute,
dar totuşi gândul îi zbura în gol
cu ochii uitându-se la un stol.
Stolul de păsări se opreşte
şi singură se pedepseşte,
să stea aşa n-ar fi de-ajuns,
pe valea plângerii a ajuns.
Stătea şi se uita la râu plângând
şi-n sufletul ei avea un singur gând,
să uite valea acestei disperări
şi să meargă pe mai multe cărări.
Mergând aşa ea se opreşte
şi-un gând frumos ea îndrăzneşte,
se roagă la domnul să-i dea putere,
odată-n viaţă încearcă să mai spere.

poezie de Eugenia Calancea (5 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă evazivă

uite-o! ba nu e!
am crezut c-o văd,
că mi se dezvăluie.
dar m-am înşelat -
da, m-am înşelat.
ieri a fost aici...
azi a plecat.

nici nu mai ştiu dacă-i reală...
pare o străină rătăcită
venită din zona boreală.
uneori e îmbietoare, calmă,
ca o zi prea coaptă.
alteori e furtunoasă -
când plânge în rafală,
când în şoaptă.

prea evazivă-i toamna asta
şi prea nehotărâtă...
e ceva la ea

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagio

iubirea Lui Hristos- religie supremă
lumina Lui ne cuprinde pe toţi
credinţa în El e gândire extremă
o apăr de tâlhari de netrebnici hoţi.

sacrificiul Sau şi azi destramă plângeri
ne vrea pe toţi fericiţi mereu împăcaţi
o parte din lume se compune din îngeri
în toate cele sfinte profund implicaţi.

adagio e poemul cu care-l preamăresc
acoperit cu praful fin de stele
cu vis de zi de noapte îl urmăresc
să îmi dea mântuirea păcatelor mele.

ascensiuni pe spirală capătă noi forme
descopăr astfel cerul cu iubiri enorme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Janet Nică, la vol. "Şarmant april" (sonete)

Când te-am citit, pătruns de gelozie,
Simţeam în mine marea umilinţă.
În versul tău vedeam o biruinţă
Şi har dumnezeiesc de poezie.

Mă năpădea fărâma de credinţă
Că şi talentul meu putea să fie
Un adevăr născut din ironie
Şi o izbândă-n marea neputinţă.

Am scos batista lacrimei plăpânde
Lăsând obrazul să-şi prelingă firul
Spre rădăcini de-a pururea flămânde

Din care răsări-va trandafirul
Care să-mi dea în marea cutezanţă
Deschideri spre culoare şi speranţă.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer şi cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îţi scapă,
şi într-un colţ te-aşezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca şi mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Şi vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
şi te aştept să-mi cureţi braţul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă inimă, dragă suflet....

Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupţie,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoieşte un soare sfâşietor.
Lasă-mi vocea să-şi dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceaţă,
dragă suflet insensibil şi încăpăţânat,
în această zi, mărturisesc,
tristeţea şi supărarea mea,
şi de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuţit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...

poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie viaţa...

Să fie viaţa-nmiresmată
Cu-aroma sfintei Mântuiri
Să fie, zilnic, îmbrăcată
În straiul bunelor vestiri.

Să fie viaţa mai frumoasă
Împodobită cu lumini
Fie că şade pe terasă,
Fie că umblă printre spini.

Să fie viaţa mai bogată
În fapte vii, în închinări
Să dea dovadă că-i curată
Şi neclintită-n încercări.

Să fie viaţa primitoare
Cum primitor a fost Isus
Să-I ducă, zilnic, câte-o floare
Răsplată pentru ce-a adus.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi reci

Eşti tristă ca şi vremea de afară,
cu lacrimi reci alunecând din nori
nehotărâţi şi ei, de multe ori,
ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.

Oftezi ca-n răbufnirile de vânturi
ce poartă înspre zări suspinul mut
al celor ce nicicând nu au avut
spre o iubire sau frumos, avânturi.

În ritmuri scurte pieptul îţi tresaltă
ca marmura cioplită de o daltă
ce-o nemurire rece-ar vrea să-i dea,

spre lumile înalte, de-ar putea,
uitând de inima ce îţi exaltă:
să vii, să ierţi, să pleci din lumea ta?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!