biserica neagra

* * *

Cineva mi-a zis că
Sunt o rază de soare!
Şi chipul meu s-a luminat
Spre acea lumină dăruitoare!

Cineva îmi şoptise:
Sunt o pasăre cântătoare!
Şi glasul meu revărsa
Melodia alinătoare!

Şi, oricum,
Cineva în faţă mi-a aruncat:
Eşti o magie neagră!
Am râs!... M-am speriat!...

Oare câtă viaţă amară
Să încapă în el,
Ca să poată vedea şi în mine
Acest mititel?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata

două buze întreabă dacă apa
mării transmite covid-19
două buze peste o fustă scurtă
cât lăţimea frunţii ei
o amăgire a scoarţei cerebrale
că s-ar putea vindeca de ea
ce sens mai are să lupte
să scape din hăul
din capul
ei (?!) dacă ministru de re
sort a
firmă că marea neagră e albastră
şi ne transmite virusul
pe cale salină
sau marină ea ce să înţeleagă (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolesc

lacrimi amare ca o ciocolată
neagră fără zahăr
am plâns şi aseară când ai râs
ai primit privirile trimise de mine
au intrat prin decolteu
aproape te sărutau aproape
te mângâiau cu ne
ruşinare
zâmbeai la început cu ochii
în oglinda magică
o întrebai unde-i prinţul tău
cu bentley şi iaht insuportabil de luxos
ai văzut lacrimi rostogolite pe cal
darâm şi
moldova curgea în oglinda ochilor
totul devenea abstract

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaporul

anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câţiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieţii, du-mă
şi m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un ţărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe ţărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasurile vieţei

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Şi ne fac să plângem
Între "ieri" şi-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunaţi voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munţi de brazi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modificari in ploaie

Si ploua ca o mie de lentile
pe toate-aceste asezari umile
ce stralucesc, de ploaie incarcate,
cu totul altfel ca-n realitate.

Ce fel de carnaval ofera plansul,
ce bal mascat cu dioptrii intr-insul,
si nici un fel de amanunt nu scapa
de arta picaturilor de apa.

O cruce-n pirostrie se indoaie
de-atat rasfat al spicelor de ploaie,
garoafa pare-un mic proiect de bata,
iar tu, frumoasa mea, devii urata.

Prin ploaia ca o mie de lentile
cresc toare -aceste asezari umile,
biserica in ceruri parca scapa
pe un talpici de raza si de apa.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (26 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia spartă

în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coşmaruri semeţe urcă în spaţiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legaţi la gură, scăldaţi în abisuri.

o cârpă udă şterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
şi spală şi luna desculţă, sărată.

albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
şi pe tăcerea întinsă ce doare.

lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.

în iluzia spartă e o pată negrie,
subţire, zvârlită pe albul hârtiei.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobito

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Black sabbath

bine fac
cei care ne doresc
moartea –
aşa se scrie istoria
tinerilor îmbătrâniţi pre-mah-mur –
un tip foarte heavy (?!)
metal (în topografia acelor
ani: bimetal) decide că gloria
nu ne revine prin ruginire
...
dar nici
cei de acum nu
nu vor strânge în braţele fluşturatice
vreun hoit subţire de animal
cu o chimie aproape
tristă: cu aromă de văduvă
neagră – beată grămadă
or
donată cuiva
de sabbath

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!