nevoie

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 79

Cândva, numai eu singur te-am rugat
Să mă ajuţi, şi-n vers ai strălucit,
Dar azi, poemul meu s-a degradat,
Iar Muza mea pe altul l-a îndrăgit.
Eu ştiu, iubite drag, că tema ta
Are nevoie de un alt poet,
Însă oricât de mult ar inventa
Îţi dă-napoi ce ţi-a sustras discret.
Îţi dă virtute, un cuvânt furat
Din cum te porţi; şi frumuseţe ia
Din obrăjorul tău, el n-a creat,
Orice însuşire tu o ai deja.

Pentru ce spune să nu-i mulţumeşti
Că-n loc să iei, eşti pus ca să plăteşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitalism scăpat de sub control

Înăuntru: bârfe, semne discrete
şi trasul cu colţul ochiului de după perdele.

Afară: mai întâi i-au văzut vecinii – pe un prosop
lângă piscina de plastic din curte.
N-a fost nevoie de un binoclu de mare putere
pentru a vedea fierbinţeala din capul lui.
Gropiţe mici şi obrăjori bronzaţi
de soarele acelei veri calde....
se jucau cu răţuşca lui de cauciuc.

Soţia n-a bănuit niciodată că l-a costat numai
10 cenţi paharul de limonadă....

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri decăzuţi

Găseşte o soluţie şi te voi răsplăti.
Cere simbrie după pofta inimii.
Dar spunemi cum pot realiza,
împăcarea dintre mintea şi inima mea?
Cum pot să fac mintea să înţeleagă,
că inima de ea n-are nevoie să fie întreagă?
Cum oare i-aş putea explica,
compromisul minţii cu inima?
tDacă mă ajuţi lupta a câştiga,
ce vrea inima îţi voi da.
Dar de soluţie nu vei afla,
unde-ţi stau picioarele, şi capu-ţi va sta.

poezie de Călin oana-alexandra (5 ianuarie 2019)
Adăugat de alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flirt

La urma urmei, nu-i nevoie
să spui nimic
deocamdată. O portocală decojită,
tăiată-n patru, pare-o
lalea pe marginea platoului de lemn.
Orice se poate-întâmpla.
Afară soarele şi-a strâns rufele,
iar sarea nopţii se-întinde
pe cer. Inima mea
îngână un cântecel
pe care-l uitasem de multă vreme!
Carne rece şi-împăcată –
hai să-l mirosim, să-l înghiţim.
Sunt căi
prin care se poate face dintr-un minut
un bonsai,
aşa cum ar fi plăcerea
de-a mă plimba acum.

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 122

Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puţin atât cât e posibil
Ca inimă şi minte să existe;
Şi până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ţi înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap şi piept păstrez azi amintirea.

Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ţi-aş consemna valoarea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am aruncat în viaţa asta

ca într-o apă tulbure
lovindu-mă de negrul zilelor
şi de singurătatea nopţilor
până la absurd am lungit speranţele
gustând deznădejdea albiilor
mi s-a părut mereu că mă întrec pe mine
că zbuciumul fără sfârşit
seamănă cu o nevoie acută
e ca atunci când aduni
în plămâni
tot aerul din jur
şi simţi că se sparg
dar continui să-l ţii
pentru nemărginirea clipelor
această posesie
a nedefinitului
sau a întregului
e făcută să pară că ai învins
un fel de hologramă
a perfecţiunii

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uitasem că alţii sunt mai nefericiţi
decât mine,
şi nu mai vedeam nimic în jurul meu...
Ieri, am auzit un suflet plângând,
am alergat să-i alin durerea...
Avea nevoie de cineva
pentru a se ridica din mocirlă,
de cineva, care să-i arate drumul...
Azi, m-a răsplătit Dumnezeu,
trimiţând un înger să mă îmbrăţişeze,
Strigătul meu disperat
ajunsese până Acolo,
dar am ştiut să opresc un alt strigăt,
am ştiut să întind o mână,
şi Dumnezeu mi le-a întins
pe-amândouă...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcami

Nevoie am de tine
In seara care arde
Dorintele suspecte
Si visele tarzii...

Si gandul te-nsoteste,
Intind un brat spre tine..
Salcamii-n adiere
Parfum iti daruiesc..

E trandafirul galben
Aici, in constelatii
Cu mii de stele prinse
Intr-un buchet cochet.

Superb e tot peisajul,
Din nou e dimineata,
Si mii de romanite
M-asteapta-n dar regesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrupare la nivel personal

Te-ai născut, Isus, să-mi faci o favoare
Să nu mai cutreier aride cărări
Fiinţa-mi să nască divine urări
Să pot cunoaşte cereasca splendoare.

N-a fost nevoie să fac explorări
Să fiu vindecat de tot ce mă doare
În sufletu-mi trist şi ars de dogoare
Tu Însuţi intrat-ai s-alini întristări.

Ca-n Betleemul din vremuri apuse
În viaţa-mi pustie cu har ai pătruns
Sublima-Ţi iubire nu mă excluse.

La greaua-ntrebare primit-am răspuns:
Speranţele mele nu sunt răpuse
Că-n Tine, Mesia, pe veci sunt ascuns.

sonet de George Cornici (5 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!