nevoie

Masa pentru doi

Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înţelesurile,
să-ţi arăt că te înţeleg când nu eşti înţeles,
să te hrăneşti
cu mine până îţi umpli inima.

N-am găsit nicăieri zborul,
şi am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.

Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul şi l-a aşezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrăneşti
cu mine până îmi vor creşte aripi.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de hotare

Bună,...! Ce mai faci?
Cum o duci, motiv al vieţii mele?
Ai grijă de tine? Cum te-mbraci?
Ştii, nu am venit cu gânduri rele!?

Am venit să aflu de eşti bine,
Poate ai nevoie de ceva?
Uneori să te sugrum îmi vine,
Chiar de inima, nebuna, te mai vrea!

Dincolo de-orgoliu şi tăcere,
La hotarul dintre Nu şi Da.
Ce mai faci, motiv al vieţii mele?
Ce mai faci, tu însămi, viaţa mea!?

poezie de Daniela Barbacari din Despre El
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am de unde felinare

Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent

N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopţi călare;

Parcă mi-au bătut în poartă
Morţi bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă

Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excitaţie

m-am blocat între gheţuri, virgine
sub scara unui bloc, o bancă scârţâie
o puştoaică mă ţine de braţe
din cer cad lumini, prin prea multe taverne

din acea seară, mă simt fără mine
zilele mă învârt, pe roţi de biciclete
piciorele-mi sunt, capul care-mi vâjâie
lumea aplaudă la balcoane

nebunii au ajuns să scrie poezie
se excită mental, fără a fi nevoie
le ajunge numai ce au, în scăfârlie
ca să-şi scrie zilnic, căte-o poezie

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia e singura cale spre libertatea socială

aşa că tu te prefaci că mă înţelegi
şi te urci pe mine
ca pe un scrânciob agăţat de lună
deşi am învăţat
că nimic nu e mai şocant ca realitatea
mă ciupesc de tine să nu fie iar vis
pe când tu ai nevoie de cuvinte
sa-ti creasca macii prin carnea albă
iar eu mă lupt să-ţi găsesc rezervorul cu lacrimi
în timp ce o linişte ciudată ne cuprinde
ca atunci când după ce urcăm intens spre vârf
ne întindem pe o poiană să respirăm cerul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni se cere

fii bun mereu şi tu întotdeauna înţelegi
punctele lor de vedere puţin învechite
dar ţi-ai planificat să nu-i judeci prea
aspru la urma urmei
te-ai obişnuit să fii bun şi simţi un nod
care nu-ţi dă pace până la capăt

ni se cere să fii bun dintr-un motiv bizar
poţi muri de propria ta mână miloasă
şi ceilalţi nu-şi dau seama

de ce unii ar dori să ştie ce bine
este să fii bun şi să pui un genunchi
în mocirlă la nevoie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-ai dorit?

Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa atingi cerul?
Intinde mana, inchide ochii
Si gandul te va purta spre orizont.
Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa inoti in stele?
Caci eu stiu, m-am inecat in ochii tai.
Ti-ai dorit vreodata sa stii de ce imi bate inima?
Nu e nevoie, caci stii deja.
Bate ca ai patruns tu in ea.

poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

Noaptea s-a născut fără ochi
şi tu vrei să ne vadă,
lumina şi întunericul sunt împărţite frăţeşte la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.

În faţa noastră totul pare normal,
se deschid porţile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele şi zmeii
pe tărâmuri necunoscute.

Fiecare se opreşte la locul său
cu semnele distinctive ale obârşiei,
intră în cetatea soarelui
şi se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigrule

Nu e nevoie să faci săritura cea mare.
E destul să mă priveşti cu ochi galbeni.
Oriunde mă duc, orice-aş face,
ochii tăi galbeni să-mi încremenească aproape,
să-i sorb în pahare, în fructe să-i muşc,
să-i văd pe coperta de carte,
în lună, pe coapsa mea stângă,
în somnul de sâmbătă noaptea şi-aşa mai departe.

De-atâţia ochi galbeni, să-mi pun
ochelarii de soare, să-mi trag peste cap
pătura neagră a mării –
dar tu, nu mişca. Doar atât:
să mă priveşti cu ochi galbeni.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lostriţe în diluvii

Înainte de a se odihni
Dumnezeu a deliberat:
Lostriţa va urca muntele
Muntele va ascunde jivinele
Jivinele vor privi soarele
Soarele se va întuneca...
Apele vor creşte în diluviu
Va dispărea noţiunea de fluviu
Nevoie nu va mai fi de sabie
Apele vor legăna o corabie,
Iar NOE, alesul năier
Va arunca o ancoră-n cer
O alta în vârful de munte
Între ele dumnezeiasca punte...
Vor înota sub a corabiei chilă
Iuţi lostriţe ce pururi se-nchină.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!