Toate rezultatele despre mereu, pagina 32
Să ne iubim
Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
și cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în șoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să știi tu lună,
cât timp te voi privi
prin viața asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare și rece.
Iubirea mea, se știe,
ține o veșnicie.
poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul
timpul se revarsă netulburat
pe efemera scenă
artiștii își strigă rolurile
mereu tragicomice
călcându-se în picioare
fiecare dorindu-și un loc în față
unii crezându-se mai actori decât alții
la final se trage cortina
și vântul stinge reflectoarele
punând în loc de epilog
o liniște apăsătoare
în nemărginita sală cu un singur stal
mereu ocupat de același spectator
aplauzele sunt mute
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barza
Deși mereu mi s-a tot spus
Să fiu prea sigur n-aș putea
C-atunci aș semăna cu ea,
De barză de-aș fi fost adus
În schimb, vecina m-a sedus,
Cu picioroangele-i sadea,
Ce-apar mereu în calea mea,
Spre-a deveni al lor supus
Dar, cel mai sigur, s-ar părea,
Constituind o permanență
Că soacra nu e numai rea,
Ci are pentru plisc licență
Altminteri nici nu ar putea
Să clămpăne în permanență.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului așteaptă
Să te cuprindă-n brațele de flori.
Ce dor adânc mi-era de tine
Dulce fericire-a tinereții,
Zâmbea izvorul lângă mine,
Scăldat în raza dimineții.
În fericire vom pătrunde
Cu dragostea mult preacurată,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disputa
și astăzi ai uitat fereastra deschisă
nu știu,
oare-ai uitat sau poate
ști că mă doare adierea vântului și vrei să mă vezi țipând la atingerea lui?
îmi spui mereu, că n-ai să mai uiți,
îmi spun mereu, că nu-ți voi mai spune,
însă demonul din mine aleargă spre indiferența ta să o sugrume
sau poate numai să se rănească pentru a nu știu câta oară
c-o altă înțelepciune ucisă.
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
privesc în ochii tăi
codană drăgălașă
și-o să-i admir mereu
te cer să-mi fii mireasă
sedus de ochi voioși
ștrengari nițel sfioși
o să-i admir mereu
doar ești a mea crăiasă
când îi voi săruta
stând ambii față-n față
iubirea vom gusta
întreaga noastră viață
fiind ca niște zei
din ochii tăi și-ai mei
din marea de dulceață
la îngeri vom da viață.
poezie de Mihai Cucereavii (28 martie 1969)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Mi-au ruginit frunzele de dor
Și strugurii-mi atârnă greu
Și lacrimile-mi cad mereu
Și vântul și ploile mă dor.
Împletește-ți crengile cu ale mele.
Sărută-mi fruntea, sărută-mi rădăcinile,
Întoarce-mă, dezbracă-mă de frunze,
Presară-mi pe tot trupul gol atingeri dulci de buze.
Mi-a ruginit dragostea de toamnă,
Ïnvață-mă să o iubesc mereu,
Să fac din cerșetoare la loc o doamnă,
Iar pe tine să te fac al meu.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăsesc mereu
Alerg pe câmpul nins de flori
Și primăvara înflorește
În inima mea.
Ascult nestinsele ecouri
Pe care vântul le-aduce.
În gândul meu te regăsesc mereu
Mi-ai dăruit o floare
Ce seamănă cu o stea.
Din ceruri, din zenit
Tu ai cules-o
Și are asemănare
Cu măreția ta.
Destinul meu... neîntoarsă cale,
Nu mă-ntreba,
Cum norii vei goni
Cu dezmerdări din visurile tale.
Și-n taina nopții înstelate
Vom privi stele-mbrătișate.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiților lumii care strigă prin glasul năpăstuiților de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiți mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură și ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.
Constantin Țurai în Elemente de criminalistică și tehnică criminală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă două mâini rebele
Dacă două mâini rebele
nu te-ar ține orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
și privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!
Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ține surd mereu,
ai șopti: Ce meșter mare
scoate păsări cântătoare?
Și ți-ar spune orice floare:
Dumnezeu!
Dacă marea întristării
nu te-ar ține rob mereu,
ai șopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Și ți-ar spune valul mării:
Dumnezeu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!