mereu

Să nu uităm...

Să nu uităm că suntem oameni,
c-avem o viaţă,
numai una,
Să nu ne pierdem prin fantasme,
s-avem impresia unui idol;
să fim precum o trinitate
mereu uniţi şi-n echilibru
căci toţi suntem copii ai Evei,
mereu egali, de la-nceputuri
şi toţi accedem la dreptate,
deşi ea...
e numai una.

poezie de Ruxandra Larisa Mureşan (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Iubirea lor era-nfocată -
El hoţ şi ea o dezmăţată.
Când el venea cu prada, ea
Din toată inima râdea

Ea ziua colinda hai-hui
Şi noaptea sta la sânul lui;
Dar, iată-l prinseră curând;
Femeia sta la geam râzând.

Prin alţii ei i-a spus: "Aş vrea
Să vii pân' la-nchisoarea mea,
Că dorul mi-e nespus de greu."
Ea dând din cap râdea mereu.

Fu pus în ştreang la ora şase,
La şapte îl înmormântase;
Dar ea la opt prin lupanare
Râdea mereu golind pahare.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gradinarul sufletului

Iubito,
nu vreau sa fii un doctor,
care sa iti pansezi trecutul mereu
si sa traiesti prezentul printre pansamente,
iar viitorul in carje....

Vreau sa fii un gradinar,
ce insamanteaza in suflet bucurie si iubire,
generand pacea eterna,
multumirea si fericirea,
ce pot fi traite alaturi de cei dragi...
cu care sa le impartasesti mereu.

Atunci, eu o sa ti ud in fiecare zi gradina sufletului,
lasind sa infloreasca numai trandafiri...

poezie de Silviu Petrache din Idei romantice (2 august 2012)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu îşi perde ochii fierbinţi
arzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte lumina
din seninul trunchi
pe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-şi ochii
mereu fierbinţi,-
arzându-ţi mâinile.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew: Chiar trebuie sa serveşti mereu specialităţi? Nu putem să mâncăm normal?
Bree: Te droghezi?
Andrew: Ce?
Bree: Schimbarea în comportament reprezintă unul dintre semnele de averizare, iar în ultimele şase luni ai fost proaspăt ca vopseaua. Asta explică de ce te încui mereu în baie.
Danielle: Crede-mă, nu asta face.
Andrew: Taci.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de Andra Stroe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul viitorului meu

În prezentul trecutului meu
Sunt chinuit apăsător
De lipsa prezenţei lui Dumnezeu
Cel nespus de bun şi îndurător,
Care m-a făcut şi m-a iubit mereu.

Dar iată că prezentul prezentului meu
Este chiar El Însuşi, şi acum,
Mi-e plină inima de slava lui Dumnezeu
Care-mi poartă paşii pe drum,
Drumul viitorului meu, prezent mereu...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar fi să mă iert?

era o femeie poate mai este
care scria poezie ca-ntr-o religie
faţa ei foarte frumoasă
cu faţa lui Dumnezeu foarte frumosul
ei companion
se întâlnea mereu precum ochii
părintelui Ars de zburdălnicia Copilului
cu liniarul doamnei
învăţătoare în toate bunele
furtişaguri pe care Eu
un elev din clasa a patra
mereu le făptuiesc în numele Domnului
şi plâng pentru asta şi
nu recunosc. deocamdată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrăm mereu în Inimă un altar pentru jertfele noastre, pentru lacrima mamei, pentru lacrima tatei... care ne-aşteaptă mereu în pragul CASEI PĂRINTEŞTI să le luminăm sufletele cu bucuria întoarcerii noastre ACOLO, în tinda CASEI PĂRINTEŞTI!...

aforism de Constantin Anton din Mogoşeşti, Fiinţa mea, Volumul 2
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU CARE

TU, CARE...
autor Ludmila Maciuga
Tu, care alergi mereu, lucrând,
Şi eşti cu fruntea asudată,
Tu, care din nopţi cărând,
Faci ziua cât mai încărcată,

Tu, ce strângi şi faci adaos,
Economisând cu osteneală
Şi tot lucrezi fără repaus,
Alergi fără oboseală...

Opreşte-ţi pasul pe o clipă,
Priveşte-o frunză sau o floare,
Că ziua asta trece-n pripă,
Iar vieaţa este trecătoare...

Mereu ai fruntea de sudoare,
Şi pui mereu lăcat la poartă,
Nu eşi la sfat cu lumea iubitoare,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbiţi puţin, rămâneţi în repaus. O furtună nu dăinuie mai mult de o dimineaţă; o ploaie potopitoare nu ţine mai mult de o zi. Dacă Cerul şi Pământul nu le pot face să dureze mai mult, cum ar putea omul să facă să dureze mereu tristeţea, cum ar putea el să rămână mereu în agitaţie? Cel ce urmează constant calea lui Tao, se uneşte în final cu Tao. Cel ce urmează mereu Virtutea, se uneşte până la urmă cu Virtutea. Cel ce urmează îndârjit Răul, se uneşte într-un jalnic sfârşit cu Răul. Cel ce se uneşte cu sine însuşi e primit în Tao; cel ce se uneşte cu Virtutea este unit în Virtute; cel ce se uneşte cu Răul, Răul îl primeşte şi, direct proporţional cu aceasta, suferă. A avea doar puţină credinţă, înseamnă a nu avea credinţă.

Lao Tse în Tao Te King, 23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!