veste

Păcatul neiertării

Secretele lăsate la marginea uitării
pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,
mai vin câteodată, cu valurile mării,
pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

Ne-am întâlnit cu ele, era o iarnă rece
venită fără veste, cu vântul de la nord,
când trenul fără miză întârzia să plece
în aşteptarea surdă a unui fals acord.

Departe, la cazarmă, fanfara militară
ne amintea întruna că trenu-ntârziat,
în clipa fără oră, se va urni din gară,
lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.

Păcatul neiertării ce încă ne aduce
o altă amintire la margine de gând,
pe notele fanfarei, venită la răscruce
să caute bemolii în râul fără prund.

poezie de Corneliu Neagu din Creaţie lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire spulberată

O floare de păpădie
s-a deschis de dimineaţă
când voios soarele-adie
şi o mângâie pe viaţă.

Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai în lumina sa!

Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit

din senin, fără de veste
şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat unui fiu

Niciodată nu te-încrede-n omul alb,
Niciodată nu ucide un evreu,
Niciodată nu semna un contract,
Niciodată nu închiria o strană să te rogi lui Dumnezeu.
Nu te înrola-n armată;
Nu ţine mai multe neveste;
Nu scrie pentru reviste,
Nici nu deranja un roi de-albine fără veste.
Să-ai întotdeauna huse la scaun şi la pat,
Niciodată să nu militezi pentru război,
Să fii mereu curat şi ordonat,
Niciodată să nu te-însori cu-un curvoi.
Niciodată să nu plăteşti un şantajist
Niciodată să n-ajungi la tribunal,
Niciodată să nu crezi un editor,
Altfel ajungi calic, fără-un sfanţ în buzunar.
Prietenii te vor părăsi;
Toţi prietenii tăi într-o zi vor fi morţi;
Aşa că trăieşte-o viaţă curată, sănătoasă;
... Şi-i vei întâlni în cer – pe toţi.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giuvaier

Fiori mă trec, explodez stele,
De cîte ori te văd trecând...
Devin nimic, un muribund;
Se pierd şi simţurile mele.

Eşti ca un vis de primăvară
Cadână din file de basm;
Am inima-n continu spasm
Când vii şi pleci, ca-ntâia oară.

Privirea-ţi gheţuri îmi topeşte
Ca-n zilele cu ger de iarnă.
Prohod de îngeri stau s-aştearnă
D-apari şi au primit de veste.

Eşti izuri fin mirositoare
Din porii ce-ţi emană simţuri...
Te-aş întrona pe veci, în jilţuri,
De-aş fi un rege, scumpă floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila din străini

Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintîi ciocîrlii,
O mîndră, tainică fecioară.

Ea nu era născută-n plai,
Nu se ştia de unde este,
Şi urmele i le pierdeai
La despărţire, făr' de veste.

În sfînta ei apropiere
Era atîta-nsufleţire,
Dar o nobleţă, o putere
O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe şi cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din cîmpii cei mai roditori,
De rouă plini şi plini de soare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Schiller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vară târzie

Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie şi dă săruturi florilor din grădiniţă.

Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroşit la faţă întărind a lui codiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă.

Un fluture se-odihneşte pe un fir de garofiţă,
Rândunica-nvaţă puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag şi-a primit nuntaşii gărgăriţa ştrengăriţă,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul comerciant

S-a dus veste prin pădure:
Cei ce vor mai mult să fure
Vor fi monitorizaţi
Şi aspru sancţionaţi.
Se vor face prin ocoale
Percheziţii şi controale,
Animalele de pradă
Au fost puse toate-n gardă,
S-a instituit, se ştie
Şi taxa pe lăcomie.
Lupul a fost obligat
Să-şi ia casă de marcat,
Să fie înregistrat
Tot vânatul ce-a mâncat
Dar când colo, ce să vezi?
Consumase patru iezi,
Unu-a dispărut din ei
Că marcase numai trei.
A venit urgent controlul,
A depistat infractorul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nime nu va fi-n cămară...

Nime nu va fi-n cămară,
Decât înserarea. Poate
Încă iarna cu-ntristarea
Din perdelele lăsate.

Încă fulgii cu noianul
Înălbirii lor sublime,
Încă streaşina, troianul,
Iar cu-acestea încă Nime.

Iar pustiu să-mi viscolească
Firea mea. Din lac să cheme
Iernile ce-or să-mi albească
Chipul meu din altă vreme.

Spini de gheaţă să-mi înfigă
Anii, când mi-or fi la vamă,
Sobele să-şi mânce frigul
Stivuit până la geamuri.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Boris Pasternak, traducere de Anatol Codru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplare de... poveste!

Pentru cine vă întreabă,
Veste daţi pe străzi, în show-uri:
Nicolae, Moş de treabă,
Nu mai vine cu cadouri!

Fără pic de reverenţă,
Vreţi motivu-adevărat?
Pentru că, din neglijenţă,
Moşul nu s-a vaccinat...

Astfel, noaptea cea divină,
Cu magia ei, se pierde,
Însă Moşul e de vină,
Încă n-are carte verde!

Dar, în plus, şi de mirare,
Are-n schimb, temperatură,
Aşadar şi prin urmare,
Nu-l primim în bătătură!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către inima mea

ţi-aş scrie epistolă
dar vin cuvintele de-a valma
precum noiane de furtuni
încătuşându-mi palma

tu deschizi larg poarta fericirii
şi cum faci, nu ştiu
îngenuncheat, zâmbind, nebun
scoţi inima din locul ei
lăsându-i locaş gol
de-o parte şi de alta;
- te du la ea
trebuincioasă nu-mi mai eşti
nici credincioasă
strămută-ţi şoaptele de-aici fără de teamă
că n-ai mai exista în versurile mele
du-te şi înfloreşte-i gura
pe care-mi prinde viaţă numele
din când în când coboară veste
secretul ei dezvăluieşte

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!