Poezii despre mers, pagina 31
Înlănțuiți
Îmbătrânim... copaci cu frunza rară
Într-o iubire veche-ncarcerați,
Cu rănile râzând la subțioară
Și ochii de nevoi încercănați.
Ce gânduri trece timpul printre noi...
Îngemănate ca într-un sărut
Timide-mbrățișări cu brațe moi
Din umeri resemnate au căzut.
Și iarăși vine seara, obosită
te-apleci peste-ntrebări și-ai vrea să știi,
Din câte grele-i viața rânduită
Și câte aripi frânte vor mai fi...
Dar nu e nicio o pasăre să treacă
Și-n zborul ei să lapede-un răspuns,
Doar umbra unui dor ce-n suflet seacă
Și-nsingurarea ce trupul ne-a pătruns...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
În nemurire
Te-am adorat mereu sfințenie
Îmi torni în cupa inimii iubire
Din prima te-am iubit femeie
Născătoare fericită prin unire
Tu-mi picuri stropi de fericire
Curgi prin sufletu-mi însetat
Martor mi-e cerul a lui sclipire
Eu norul ursit am insistat
Tu strălucești la braț puternic
Mă ametești cu al tău sărut
Să fiu eu norul cel prielnic
Picur iubire de când ai aparut
Esti femeia visurilor serii
Plutești prin aburul divin
Esti chipul din oglinda Lunii
Eu gândul tău vreau să devin
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fericire, poezii despre femei, poezii despre visare sau poezii despre unire
Cel din urmă centaur
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.
Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.
Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre spaimă
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre lut
- poezii despre dorințe
Înfrângeri
parcă am obosit-n coșmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora și acum lângă început-mi mers.
ritmul și măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie și univers.
înfrângeri de toamnă am trăit lângă arțar
de zorzoane încercat-am să curăț cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunși în unghi fioros.
iluzia paradisului mi-o înăbuș acum sub preș
o, și uscăciunea din suflet îmi ucide viață;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireș
de se îngustează lumina pe mână lunguiață.
parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunați.
o, tu fascinantă învăluire a tristeții festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburați!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe sau poezii despre spațiul cosmic
Din mers
neștiutori intrasem în cursă
nu verificasem nici măcar
tensiunea sistolică
legătura cu solul
gradul de anduranță a cuvintelor
la eroziunea semantică
mizasem poate pe îmbunarea probelor
punând la bătaie șiretlicurile feminității
dramul de noroc picat din cer în virtutea
unor principii compensatorii
decolarea se produsese în forță
mai mult inconștient
(ca toate trecerile de altfel)
închisesem parțial ochii
fixasem ceva frumos
vum!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrânare, poezii despre păsări, poezii despre principii, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre ignoranță, poezii despre frumusețe sau poezii despre forță
Pașaportul
În portofoliu n-am rostiri halucinante,
Otrăvuri mirosind a miez de nucă
Și nu bat câmpii cu poeme delirante,
De bețivani ce dorm pe unde-apucă.
Am să vă spun că nu fac schimburi idioate,
De cărți, dau cartea mea pe cartea ta,
La mesele de joc eu mai seduc levate,
Cu un atu ce-alungă piaza rea.
Eu nu schimb timbre din clasoare personale,
Nu schimb un Cap de Bour pe nimicuri
Și nu dau mărci pe amulete cu brizbizuri,
Dar nici figuri de stil pe tiriplicuri.
Poemul meu e viu, respiră și vibrează,
Într-un prezent cu bocet pe planetă,
Un clandestin ce granițe mereu forțează,
Mai simplu ca un mers pe bicicletă.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre graniță, poezii despre somn, poezii despre seducție, poezii despre schimbare, poezii despre proteste, poezii despre planete sau poezii despre filatelie
Drumul către nicăieri
Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori și plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Și îți promit o lume nouă.
Vând doar iluzii pe nimic
Și de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.
Sunt drumul către nicăieri,
Ușor de străbătut și poate,
Ce ție-ți pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.
Sunt doar un drum ce n-a știut
Să se pietrifice cu moarte
Și-arar pustiu, și-ades tăcut.
A mers cu viața mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre rouă sau poezii despre promisiuni
Oscar Hummel
Bâjbâiam prin întuneric,
Era un cer pâclos, cu doar cateva stele
Dupa care încercam să mă ghidez pe cât de bine eram în stare.
Era ora nouă; mă străduiam să ajung acasă.
Deși ținusem drumul,
Cumva mă rătăcisem.
Apoi, cu mers nesigur am trecut printr-o poartă în curtea cuiva
Și am strigat în gura mare:
"Hei, Violonistule! Ei, Mr. Jones"
(Credeam ca e casa lui și că el mi-ar fi putut arăta calea.)
Dar cine a ieșit afară, dacă nu A. D. Blood,
În cămașă de noapte, agitând un ciomag
Și înjurând blestematele de restaurante
Și criminalii care cresc în ele?!
"Tu, bețivule de Oscar Hummel", a spus,
Cum stăteam acolo clătinându-mă încoace și încolo
Sub loviturile de ciomag
Până când am căzut mort la picioarele lui.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stele, poezii despre picioare, poezii despre ore, poezii despre moarte, poezii despre gură sau poezii despre creștere
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre monumente