Replici despre georgescu matei, pagina 31
Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau să-ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Lasă, scumpule, nu te întrista din cauza tatălui tău; o să-i treacă...
Lucian: Dar, mamă, de ce se poartă astfel cu mine? N-a înțeles nimic? Nu și-a dat seama că sunt nevinovat?! N-am făcut nimic rău.
Diana: L-a deranjat ideea că ai putea fi totuși vinovat sau, pur și simplu, faptul de a fi chemat în fața Comisiei Disciplinare, din cauza ta.
Lucian: Dacă aș fi știut că se va purta astfel, aș fi rămas la Institut; am unde dormi acolo. Și măcar dom' director e mult mai înțelegător; nu mă tratează deloc astfel.
Diana: Luci, dragul meu... Îmi pare rău că tatăl tău nu te înțelege acum, dar își va da seama că greșește și atunci își va cere scuze față de tine.
Lucian: Și-a cumpărat altă mașină?
Diana: Nu, nici gând. Cum crezi că ar mai fi avut chef de mașină nouă?
Lucian: Deci, nu și-a mai luat alta... Mă duc sus, în camera mea.
Diana: Nu rămâi la masă, să mănânci?
Lucian: Nu, mamă, nu mi-e foame.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrei: Drăguț comandantul vostru, draga mea.
Maria: Tare drăguț, tată.
Andrei: Sper că tot așa se va purta și-n cursul misiunii, cu eleganță... Pare manierat și deloc încrezut. Dacă nu i se vor urca la cap fumurile conducerii și nu se va deprinde să poruncească mereu, să țipe la voi, ceilalți, membrii echipajului, va fi numai bine.
Maria: El însuși tocmai ne-a asigurat pe toți că nu se va schimba deloc, din cauza funcției în care a fost numit. În plus, ne-a rugat să-i vorbim cu "tu" și să-i spunem pe nume, Luci, nu "domnule comandant", cum s-ar cuveni. E un tip deosebit; bun, înțelegător, inteligent și foarte frumos...
Eleonora: Ai grijă cum vorbești despre el, domnișoară! Nu-ți face iluzii în ceea ce-l privește; s-ar putea să suferi și nu-ți doresc așa ceva. Noi nu vom fi lângă tine, ca să te putem ajuta.
Maria: Lasă, mamă, o să mă descurc și singură.
Eleonora: Să sperăm, draga mea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi că m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles că eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă că totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit să crezi că ar putea fi rău. N-ai vrut să fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Păi, formulează mai repede toastul ăla, până nu mă răzgândesc!
Lucian: Pentru Spotty, să fie mai cumințel; pentru colegii noștri; pentru misiunea noastră și succesul ei; pentru tine, pentru mine și... Pentru prietenie! Prietenia noastră, Lia... Noroc!
Lia: Ah... Deci, asta urmăreai să obții tot timpul. Prietenie?! Prietenia noastră?! Bine... Fie. Ai câștigat, de data asta. Deci... Pentru prietenie; prietenia noastră, Luci... Și pentru toate celelalte enumerate de tine... Noroc!
Lucian: Stai puțin! Un moment! Tu tocmai ai acceptat toastul meu, ai ciocnit paharul cu mine și chiar ai golit conținutul... Iar asta... Înseamnă cumva ceea ce cred eu?!
Lia: Depinde... Nu știu ce crezi tu, dar, din punctul meu de vedere, da, Luci, înseamnă că tocmai ți-am acceptat prietenia. Deci, începând din acest moment, suntem oficial, prieteni. Nu asta-ți doreai?
Lucian: Ăăă... Ba da, normal.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noștri, mamă.
Diana: Cum?! Și de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Și totuși, să stea așa, acolo... Ce ciudat! Și mașina aia albastră... Luci, cu ce-ați venit acasă?
Lucian: Cu mașina directorului, mamă, bineînțeles.
Diana: Cum ai putut?! Ți-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; și am uitat, din cauza ședinței, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îți pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu mașina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toți reporterii ăștia, poliția, body-guarzii voștri... Aș admira în voie mașina aia... Scuze, domnișoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideți dincolo!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stai puțin! Ce-ai spus?! Am auzit bine sau nu?! Ai spus cumva că mă iubești?!
Lia: Da...
Lucian: Da; ce?!
Lia: Te iubesc... Dar...
Lucian: Deci, mă iubești, dar... Există un "dar"... Nu-mi place cum sună acest "dar", însă... Deci, mă iubești! Și în afara faptului că am obținut prietenia ta, am aflat și că încă mă iubești, cu toată existența acelui "dar"... Ce altceva mi-aș mai putea dori?! Mă pot considera norocos și fericit... Dar nu înțeleg un lucru! De ce m-ai refuzat totuși, mereu, cu înverșunare, în tot timpul ăsta? De câte zeci, sute sau mii de ori? N-am ținut socoteala...
Lia: Sute sau mii... Nu exagera! Te-am refuzat, pentru că... Pentru că...
Lucian: Nu te înțeleg! Încă mai ai secrete față de mine, deși... De ce?! Nu ți-am dovedit oare că sunt demn de încrederea ta?
Lia: Ba da, desigur. Nu-i vorba despre asta. Doar că... Te rog, nu fi prea insistent!
Lucian: Bine. Am să încerc să nu fiu prea insistent, pentru că nu vreau să devin cicălitor, enervant.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Domnule director... Domnule profesor... Vă rog, luați loc!
Traian: Mulțumim.
Sever: Ne pare rău că s-a ajuns în această situație, dar va trebui să vă adresăm câteva întrebări, care, foarte probabil, vi se vor părea banale, însă va trebui să le răspundeți.
Traian: Spuneți, vă rugăm!
Sever: Îl cunoaștem toți foarte bine pe Luci și toată lumea știe că el este preferatul dumneavoastră, domnule director, însă prima întrebare sună astfel: Îl cunoașteți pe acuzat, cadetul Enka?
Traian: Da.
Sever: Aceeași întrebare este valabilă și pentru dumneavoastră, domnule profesor Manea. Vă rugăm să răspundeți.
Eugen: Evident, îl cunosc; încă îmi este elev, în calitate de cadet.
Sever: Ne dăm seama că-l simpatizați foarte mult amândoi, dar v-am ruga să nu-l avantajați, deși ne e greu să ne imaginăm că l-ați putea pune într-o lumină nefavorabilă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Mami, n-ar trebui să plecăm de aici?
Valeria: De ce, draga mea?
Lia: Pentru că toți colegii mă privesc din când în când, de parcă aș fi ucis pe cineva de curând.
Valeria: Scumpo, ceea ce ai făcut e cam asemănător; și nu cred că putem pleca, trebuie să mai stăm.
Horațiu: Doamna Valeria Stancu?
Valeria: Da, eu.
Horațiu: După soții Enka, va trebui să intrați dumneavoastră, împreună cu domnul Virgil Stancu.
Valeria: Regret, soțul meu a rămas acasă.
Horațiu: Va trebui să-l chemați urgent; trebuie să se prezinte.
Valeria: Bine, o să-i telefonez și vă asigur că va veni în curând.
Horațiu: De acord. După ieșirea soților Enka, va urma o scurtă pauză, până va sosi soțul dumneavoastră. Să ne anunțați imediat ce dânsul va fi aici.
Valeria: Desigur.
Lia: Mami, chiar trebuie să vină și tati?
Valeria: Se pare că nu putem evita asta, scumpo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sid: Deci, ești totuși obsit?
Lucian: Da, oarecum. Mă resimt. Dar nu-ți face griji, mă descurc.
Sid: Se pare că v-ați distrat, nu glumă, zilele astea.
Lucian: Așa e, ne-am distrat. Aveam și de ce. A fost o petrecere pe măsura evenimentului.
Sid: Într-adevăr, aveați motive. Se pare că țineți foarte mult la colegul acesta al vostru, informaticianul cu ochii albaștri, sau campionul, cum îi spuneți voi.
Lucian: Ai dreptate. Ținem foarte mult la el, toți. Știi, el e cel mai tânăr dintre noi, "mezinul" echipajului nostru, deci, e normal să ținem la el. Altfel cum?!
Sid: Mezin sau nu, se pare că ți-a luat-o înainte în această privință.
Lucian: Nu pot nega. Mi-a luat-o, într-adevăr, înainte.
Sid: Și tu când ai de gând să-i urmezi exemplul?
Lucian: Nu știu, nu m-am gândit încă.
Sid: Nu te-ai gândit? Adică, nu intenționezi s-o ceri în căsătorie pe colega ta, cea care lipsește acum?
Lucian: Eu aș vrea, dar nu-i atât de simplu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!