Replici despre georgescu matei, pagina 30
Traian: Și acum, scuză-mă, te rog, dar trebuie să plec.
Diana: Bine. Nu te rețin. Și totuși, de ce nu l-ai ajutat? Presupun că puteai opri ancheta; puteai interveni.
Traian: Recunosc, puteam, dar Luci n-a vrut; nu m-a lăsat să-l ajut. De ce crezi c-am venit cu el vineri seara, după ce-a fost depusă reclamația? Acum e prea târziu. Să nu pleci din Institut! Vei fi chemată; va trebui să dai o declarație și să răspunzi întrebărilor ce ți se vor pune.
Diana: La întrebări voi răspunde, dar o declarație împotriva fiului meu nu voi da niciodată!
Traian: Diana, n-a zis nimeni să dai o declarație împotriva lui, ci doar o declarație, atâta tot.
Diana: Ah, așa mai merge... Traian, te rog, nu-l lăsa singur! Fă tot posibilul și ajută-l cu ce poți. Nu-l abandona!
Traian: Trebuia să-ți dai seama că nu-i nevoie să mă rogi să procedez astfel; eu oricum voi fi alături de el, îl voi sprijini, atât cât se va putea, doar e fiul meu la urma urmei.
Diana: Nu mai spune asta!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Am primit încă un plic, sosit direct de la Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru. Plicul este desigur, sigilat, iar pe el scrie "Șeful securității misiunii". Să vedem al cui nume se află în interior, deci, cine va deveni posesorul a cinci bulinuțe aurii... Mihai Ristea. Șeful securității misiunii, Mihai Ristea.
Lucian: Mihai, pe tine te cheamă!
Mihai: Cum?! Pe mine?! Adică... Eu?!
Traian: Mihai Ristea, minorul... Felicitări, tinere!
Mihai: Mulțumesc, domnule.
Traian: Ești, deci, șeful securității; sper că știi ce presupune acest lucru.
Mihai: Nu întocmai, dar îmi cam dau seama.
Traian: Vei primi explicațiile cuvenite la momentul oportun. Și se pare că-ți vei serba majoratul la bordul navei albastre, împreună cu noii tăi colegi. Ce crezi despre asta?
Mihai: Cred că va fi cea mai frumoasă aniversare; nu mi-aș putea dori mai mult de atât...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: I-ai văzut, Nis?
Nistor: Încă nu, dom' director.
Traian: Grăbește-te, te rog!
Nistor: I-am văzut, dom' director!
Traian: Stai! Încotro?
Nistor: Păi... I-am văzut... Mă duc să-i chem aici.
Traian: Nu! Rămâi aici! Nu pleci nicăieri!
Nistor: Dar...
Traian: Ești nebun?! Vrei să n-ajungi la timp lângă colegii tăi?! Trimitem pe cineva să-i cheme. Cum se numesc?
Nistor: Familia Cristescu.
Traian: Deci, familia Cristescu... Tinere, te rog să mergi să-i chemi pe cei din familia Cristescu. Să li se permită accesul în Institut, apoi tu și câțiva colegi să-l însoțiți înapoi pe geograful ăsta înalt, împreună cu prietenii săi... Gata, Nis, s-a rezolvat! Ești mulțumit?
Nistor: Cum să nu, dom' director? Foarte.
Traian: Bine. Eu am să mă întorc în Institut. Ai grijă să nu întârzii prea mult. Cel târziu la 11.30 să fii lângă colegii tăi! E clar?!
Nistor: Clar, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dacă tu ai să gătești, eu ce-ar trebui să fac între timp?
Lucian: Nimic. Doar să privești. În plus, mai putem discuta.
Lia: Nu cred că-mi convine varianta asta; pare plictisitor.
Lucian: Nu-i adevărat. Ai făcut destule pentru mine zilele astea; acum e timpul să stai liniștită. Și ar trebui să fii obișnuită cu așa ceva, doar asta face de obicei un terapeut: Stă de vorbă cu pacienții, pune întrebări, îi ascultă cu atenție și le dă sfaturi utile.
Lia: Ai dreptate, însă acum nu sunt aici în calitate de terapeut, iar tu nu ești pacientul meu; ai fost al doctoriței noastre, nu și al meu. Și ți-aș dori să nici nu ajungi vreodată.
Lucian: Așa sper și eu. Deși nu cred că m-ar deranja prea mult acest lucru.
Lia: Să nu-ți închipui că ar fi o plăcere să fii pacinetul unui psihiatru.
Lucian: Dar al unui psiholog?
Lia: Nu încerca să întorci lucrurile în favoarea ta, pentru că e cam aceeași chestie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Afurisită promisiune! Aș fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedești, respectându-ți promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părți implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi ești coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăși cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ți spun din nou "prințesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândești la așa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Așteaptă, Alteță! Și eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prințesă.
Lia: Ah, Luci, ești imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te lași mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aș putea, prințeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Erai destul de drăguță când erai mică, ba chiar frumușică.
Lia: Da, am fost un copil simpatic și foarte cuminte. Sincer, Luci, nu-mi convine chestia asta, anume faptul că ai umblat prin lucrurile mele fără să mă fi întrebat pe mine dacă-ți permit sau nu, dar am să trec cu vederea de data asta și te iert.
Lucian: Norocul meu că ești indulgentă.
Lia: Îți acord prezumția de nevinovăție, dat fiind că e pentru prima oară, nu că aș fi eu indulgentă. Dar să nu se repete! Să nu devii recidivist!
Lucian: Am înțeles! Și ce zici de niște poze împreună, pentru același album, al tău, poate câteva și pentru al meu?! Nici eu n-am foarte multe fotografii cu tine în albumul meu, așa că trebuie să corectăm această greșeală.
Lia: Se poate să ne fotografiem împreună?!
Lucian: Sigur, reglăm aparatul, îl fixăm pe o stâncă și... Încercăm?!
Lia: Bine. Putem încerca.
Lucian: Stai acolo, să văd cum fixez aparatul.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Știu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i așa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, așa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puțin șapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aș face, oricât aș încerca... De fapt, am și încercat, de mai multe ori chiar, în fel și chip, însă n-am reușit; sentimentul mă depășește...
Sonya: Înțeleg, sau cel puțin încerc. Deci, n-am nici o șansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Deci, te ascult: Ce altceva mai ai să-mi spui?
Lucian: În legătură cu tânărul acela, Mihai...
Traian: Ce-i cu el? Deci, l-ai condus până acasă.
Lucian: Da; iar în drum spre casă ne-am oprit la o patiserie. Am discutat mult împreună. Îmi place băiatul. E tare simpatic și ambițios. Dumneavoastră știați că a avut o carieră sportivă impresionantă, la care de curând a renunțat?! Timp de mai mulți ani a fost campion la lupte, la arte marțiale sau cam așa ceva; normal, la juniori, dar a fost chiar și campion mondial...
Traian: Așa-i; parcă știam. Mihai Ristea; scrie în fișa lui personală.
Lucian: În cea pe care am văzut-o eu, nu!
Traian: Ai dreptate; în aceea, nu. Acolo au fost trecute doar datele care ne interesează pe noi, iar cariera sportivă n-are nici o legătură cu astronomia, cu știința, în general.
Lucian: Dar nu e ceva de neglijat.
Traian: Bineînțeles, nu-i!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Știu că dom' director e foarte ocupat, dar pentru tine își face întotdeauna timp. Și... Fii serios; nu se poate să rămân cu tipa aia, să mă păzească zi de zi, până pe 27 iunie. E prea de tot! E chiar ciudată! Am încercat să fiu cât mai amabil cu ea, să-i fiu pe plac, i-am vorbit frumos, i-am zâmbit, am salutat-o politicos, dar ea... Nimic! N-a schițat nici un gest, de parcă habar n-avea ce ar fi ăla un surâs. Și știi cum pot fi considerați oamenii care nu zâmbesc niciodată?
Lucian: Bătrâne, nu te grăbi s-o judeci, s-o clasifici; s-ar putea să greșești! Ți-a lăsat impresia că ar fi dură, lipsită de sentimente, dar prima impresie poate fi înșelătoare. Poate te-a înspăimântat sau te-a impresionat aspectul ei neobișnuit pentru o fată, ori poate porecla ei.
Alex: Poate, dar oricum ar fi, nu vreau să fie ea body-guardul meu până pe 27 iunie... Gândește-te; sunt câteva săptămâni în joc. Ce naiba; mă fac de râs! Adică, așa am ajuns, să am nevoie de protecția unei tipe? Una, denumită "Ucigașa"?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!