duce

Traiectorii

în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns

trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariadna

În existenţialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu aţă
Nu viaţa, nu... nişte frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă

Şi să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...

Şi raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la faţă
Să fie Ariadna mea de vagabond
Şi firul, ce m-ar duce drept acasă...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fluierat vaporul...

A fluierat vaporul şi focul l-a-nteţit,
Brusc, ancora se-nalţă, împinsă ca de-o vrajă,
Talazul spune - "adio" vaporului grăbit
Când vine-ncet din larguri, ori pleacă de pe plajă.

Vor naşte trandafirii şi-apoi ca-n ţintirim
Vor putrezi-n grădină, sau poate în tot locul.
Adio! când ne naştem, adio! când murim,
Şi când, ca fericirea, se duce nenorocul.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pahar sau o fată

Ziua era noapte

Ca la orice sfârşit de scenariu

A duce un pahar sau o fată la gură

De acum încolo nimeni
nu va mai salva pe nimeni

În carnea apei spălăcit albastră
munţilor li se chirciseră genunchii

Debarc limbaj osândit
azvârlind cu o cupă din mână în mână
azvârlind cu lovituri provizorii
din voci în voci de călători

Copii ce plâng în turn.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

Sufletul meu trăieşte-n casa trupului meu,
Iar tu le ai pe ambele, şi casa, şi sufletul –
Dar uneori sufletul nu-mi mai aparţine:
Un aventurier fermecător, veşnic nesătul,

O stafie zbuciumată, nerăbdătoare;
Cum aş putea şti unde-l va duce valul, vântul?
Sunt sigură că trupu-mi îţi va fi veşnic credincios,
Dar dacă sufletul nu-şi va ţine legământul?

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) pune muzică de fanfară ca să acopere huiduielile şi strigătele cu care protestatarii îi întâmpină pe el şi pe acoliţii lui în periplul lor electoral prin ţară: "Hoţii!", "Mafioţii!", "La puşcărie!" ş.a. (pamflet)

Liviu Dragnea nu uita,
Puşcăria e a ta!
Orice-ai face, orice-ai drege,
Puşcărie vei culege.
După gratii, ca pe-o fiară,
Te vom duce... cu fanfară.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa tăcerii

Prin clipa tăcerii
răzbate
glasul timpului
în tic-tac-ul
ireversibil al orologiului
şi mă dor clipele
ce-şi plâng trecerea,
îmi frâng inima,
le simt cum
îmbătrânesc,
iar eu, odată cu ele.
Le aud tânguirea...
tic-tac
tic-tac...
plânsul lor,
plânsul meu
îşi picură lacrima
pe-a timpului cruce,
tăcerea clipei
printre rânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete la vama

Foaie verde si arama,
Petiol de par de coama,
Auzi ca venira, mama,
Zece degete la vama,

Geniale, pure, frante,
Au venit aici sa cante,
Le-au taiat la tiranie
Si acum tremura si-nvie.

Zece degete nauce,
Nici n-au unde-a se mai duce,
Parac-ar sta sa se usuce
Dupa-nfrangerea in cruce.

Zece degete se-aduna
Sa se faca iara mana,
Numai clapele ingana,
Si schelete din tarana.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând

Noaptea trecută, vântul şi ploaia...
acele sunete-ale toamnei
s-au izbit iarăşi de ferestre şi de draperii.
Lumânările-au plâns,
clepsidra s-a umezit
şi eu m-am sprijinit de tăblia patului.
M-am ridicat, dar nu-mi găseam liniştea.

Toate treburile banale
trebuie lăsate-n urmă.
Viaţa nu-i decât un vis urât.
Singurul drum sigur este cel ce duce spre beci.
Pe alte drumuri nu merită să umbli.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducem tehnologia

în blocurile îngheţate pe vecie
şi aplaudăm măsurile
antipoluare citite când ceri
căldură în apartamentele
care nici nu mai sunt
proprietate personală
punem ordinele primite
de la bruxelles în rame
şi facem cruce fără să fim văzuţi
de cei numiţi să facă denunţuri
ei sunt aleşii ce ne pot duce
în gulagurile secolului 21
totul e modern şi futurist
tehnologia a pus stăpânire
pe viaţa noastră de om credul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!