buna ziua natura

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răscruci în valsuri (Cifra 13)

Eu sunt născută-n luna treisprezece
şi-n ziua zece din aceeaşi lună.
Din cer cădeau atâtea stele-n mine
şi-o floare albă eu purtam în mână.
Eu sunt trăită-n ziua treisprezece
când ziua'avea douazecişitrei de ceasuri
care băteau la unison în turlă
fix între trei răscruci în valsuri.
Eu concepută sunt în clipa treisprezece
când pică roua sânge şi suspine
şi când cărări benigne se adună
în destrămate rătăciri de humă.
Eu coexist cu cifra treisprezece
Brahmsmanian cântând prin toate...
de a ta mă vrei şi peste poate,
spunemi-o acuma-n şoapte.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua

ştiu ca te gandesti la mine...
esti soarele intr-un apus,
iar eu sunt ziua cea senina..
şi cate nu ar fi de spus!!!

mi-a fost se pare mult prea teama
de noaptea care va veni....
sau de apusul tau cel tandru
pe care multe-l vor iubi!

şi-asa pierduta in visare..
între a fi.. sau a nu fi..
privesc lumina-ti sclipitoare
ce-a mangaiat senin o zi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul transei

rostul transei a murit la fiecare întâlnire
golul clocotind şi-a vărsat lava
pe hârtia de scris
cuvintele au devenit cărămizi zidind ziua
pentru supunerea faţă de lucruri
am plecat stângace dintre pereţii falşi
şi gesturi letargice
unde firimiturile de soare au încheiat ziua
în palma deschisă mişună eonii
ca nişte plumbi
purtători de scoarţă de copac

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă...

Privesc tablouri cu natură moartă,
Ce straie vechi şi patinate poartă.
Un craniu, stând perfid lâng-o clepsidră,
Măsurând timpul cu priviri de hidră.
Natură moartă cu homar şi cleşte,
Mese, din care te înfrupţi regeşte.
Ceainic de-argint, pocaluri, ulcelele din lut,
Carafe pântecoase, doar bune de umplut,
Piersici rumene, mere şi prune brumării,
Cireşele pereche, tronând pe largi tipsii.
Festinuri cu vânaturi din belşug,
Ceramică arsă cu meşteşug,
O pipă, ochelarii, lângă opaiţ zac,
Vecin cu samovarul, cu plantele de leac.
Sfeşnicele de strajă, cu lumânări făclii,
Sipete aurite, purtând bijuterii.
Un teanc de cărţi antice, uitate pe un scrin,
Lângă o glastră plină cu flori albe de crin.
Se înfiripă schiţe şi umbre se întind,
Din vârfuri de peneluri, dar s-au născut murind.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul cocenilor...

Şi omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoşii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca nişte lilieci
pe pereţii inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot şi se regăseşte pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trecutului

Bine mai era odată
Când aveam de toate-n vatră.
Venea tata de la coasă,
Noi îl aşteptam la masă.

Mirosea a fân cosit,
Pe masă era puiul fript,
Masa plină de bucate...
Uitam, Doamne, de păcate!

Turta bună coaptă-n vatră,
Cu furculiţa-nţepată,
Era, Doamne, hrana noastră,
De la Dumnezeu lasată.

Toţi mâncam cu voie bună
Mămăligă cu smântână,
Lapte dulce fiert în tuci...
Numai bună s-o mănânci.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o floare roşie în mâinile lui...

E acolo... aşteaptă...
Are o floare roşie în mâinile lui,
şi un zâmbet şters.
Aşteaptă... şi el nu înţelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu ştie, nu înţelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopţii.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morţii.
În timp ce el aşteaptă acolo...
- aşteaptă... e trist...
Cu o floare roşie în mâinile sale.
şi un cadou - un angajament
pentru eternitate.

poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea când mă sărută (poezie pentru copii)

Mămica mea când mă sărută
Simt că mă nasc încă odată;
Şi nu mi-o dau nici pe osută:
Chiar dacă-i sunt: o fată!

Vreau să-mi trăieşti, mămica mea;
E ziua ta, şi-ţi mulţumesc!
Şi-ţi dăruiesc de ziua ta:
Şi eu, mămico, să trăiesc!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!