padurea freamata

Foşnetul roşu

Par născute din focul ce arde-n cămin
şi-au luat de la el roşul cănii de vin
şi sclipiri de prin umbre-alergând pe un zid
ca un vânt rătăcit de-al destinului ghid.

Se înalţă-amintiri ca şi pruncii născuţi
prematur şi firavi, vineţii şi tăcuţi,
aşteptând o căldură prin gânduri s-aştern
pe un tot ce înseamnă o clipă-n etern.

Din atâtea cu noi, îmi aleg şi răsfir
pe-un al vieţii tumult, cât un lung patrafir,
o-ntâmplare ce-a fost şi, cu verdele ei,
mi-aminteşte de-atingeri şi ochi în scântei.

Ce căldură trecea prin pădurea de-atunci!
Nu era pic de vânt – doar prin sânge porunci,
şi mergeam prin pustiul cu nimeni în jur,
călători ca prin Rai. N-am putut să îndur:

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul de sfârşit

S-a îngrozit pădurea trezită-n dimineaţă
De albul ce-a-nvelit-o cu nedoritu-i voal,
Se zvârcoleşte râul sub platoşa de gheaţă,
Iar frigul este rege-n tabloul hibernal.

Nici nori nu se arată, iar Soare nu mai este
Deasupra de regatul odată înverzit;
E albul simplu, rece, tablou, miraj, poveste,
Coşmarul unei toamne în clipa de sfârşit.

Îşi tremură mirarea în frunze-ngălbenite
Un fag ce îşi retrage şuvoiul vieţii-n el,
Lăsând în scoarţa-i aspră durerile venite
Cu albul ce-l întinde un nemilos penel.

E albă nemişcarea şi-n umbre e tăcere,
Pădurea e decorul tabloului neviu
Cu tuşe-nfrigurate, atingeri de durere
Şi strigăte-ngheţate, lăsate în pustiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui turist

Total l-a transportat splendoarea
Şi tihna din pădurea deasă,
Dar l-a trezit ciocănitoarea...
Şi s-a simţit din nou acasă!

epigramă de Florin Iordăchescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carrie: Îmi place atât de mult "Frumoasa din Pădurea Adormită"! Muzica, scenografia, costumele. Atât de romantic!
Stanford: Îţi place doar pentru că doarme o sută de ani şi nu îmbătrâneşte.

replici din filmul serial Totul despre sex
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prin noi pădurea

a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vişinile în pârg
şi-a sărit din cui securea

zboară vestea ca o goarnă
şi pătrunde-n multe case
drumul lung şi alb de oase,
noaptea liniştii răstoarnă

am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
şi am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul

cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moare pădurea, murim şi noi, dar noi murim înaintea pădurii.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Prind peşti şi apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea şi îndemânarea, mai puţin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
şi refacerea bunei dispoziţii,
seara e momentul când totul se împlineşte
oraşul e citit de lumină şi freamătă.

Noaptea stelele se grăbesc către ape
şi le privesc cum valurile se luptă.

Pescarii aşteptă zorii să-şi încerce norocul,
dar peştii nu-s flămânzi
şi întârzie să fie curioşi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducu Bertzi – "Fost-am omul pădurii"

Ai fost un fel de pădurar
Dar azi, şomer plătit de stat,
Pădurea o-ntâlneşti mai rar,
Iar lupii s-au reprofilat.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obicei demodat

De se iubea copila lui "Cutare",
Până la nuntă, era mare vină.
Azi, de ce-ar fi mireasa fată mare,
Când nici pădurea nu mai e virgină?!

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

15 ianuarie - sărbătoare naţională - ziua lui Eminescu

După poezia sa "Fiind băiet, păduri cutreieram"

Copil fiind, pădurea străbăteam
Şi m-ascundeam privirii tuturor;
Înfiorat, în transă ascultam
Copacii ce şopteau pe limba lor
Ca un descântec prins din ram în ram,
Ţesând un basm etern, fermecător...
Vibrând ca bronzu-n suflet mi-a rămas
O viaţă-ntreagă, al pădurii glas

An după an, mânat de soartă-n lume,
Pe drumuri lungi mi-am căutat menirea...
Purtată-n gând, pădurea fără nume
M-a însoţit, veghindu-mi dăinuirea
Cu grija şi blândeţea unei mume,
Călăuzindu-mi mintea şi simţirea...
Prins ca-n vârtej de viaţa tumultuoasă
Am amânat mereu să vin pe-acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!