omenesc, prea omenesc

Charles Brandon: Înălţimea voastră aşteaptă cu nerăbdare nunta? Am auzit că regele era un bun călăreţ... la vremea lui. E faimos pentru amantele lui.
Prinţesa Margaret: Nu mă tachinaţi. Nu îmi place.
Charles Brandon: Vă va plăcea când un bătrân va încerca să facă dragoste cu dumneavoastră?
Prinţesa Margaret: Domnia voastră merge deja prea departe.
Charles Brandon: Biblia zice că adevărul te va elibera.
Prinţesa Margaret: Asta e blasfemie.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sefton: Ce-i cu scălâmbăiala asta? De ce nu luaţi o frânghie să faceţi totul cum trebuie?
Duke: Îmi lasă gura apă.
Sefton: Aşa-i că de-abia aşteptaţi, băieţi? De prea mult timp staţi pe-aici. Credeaţi că doi şi cu doi fac patru, dar nu e întotdeauna aşa.
Hoffy: Da' ţie cât îţi dă, Sefton?
Sefton: N-aţi găsit omul care trebuie, vă zic eu. Nemţii n-ar planta doi turnători în acelaşi loc. Şi indiferent ce-mi veţi face, va trebui să tot repetaţi până-l găsiţi pe adevăratul vinovat.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke Skywalker: Nu pot! E prea mare.
Yoda: Nu te lua după asta! Mărimea nu contează! Uită-te la mine! Pe mine mă judeci după mărime? Suntem fiinţe luminate, nu materia asta grosolană! Aliatul meu e Forţa! E un aliat puternic. Viaţa creează Forţa. O face să crească. Energia ei ne înconjoară. Ea există peste tot! Între tine şi mine, copacul, piatra... Chiar şi între pământ şi navă.
Luke Skywalker: Vrei imposibilul!

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul V: Imperiul contraatacă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montgomery: Am făcut parte din grupul operativ care a investigat acele şase crime. Nu am ajuns prea departe cu identificarea suspectului; cel mult avem un profil psihologic alcătuit de FBI. Se presupune că e un bărbat alb, cu vârsta între 25-45 de ani...
Castle: Ăsta aş putea fi eu.
Montgomery:... care are o relaţie anormală cu mama sa....
Castle: Tot eu.
Montgomery: Are un serviciu umil şi neimportant.
Beckett: Chiar eşti tu.
Castle: Poentru asta, următorul meu roman va fi inspirat de Esposito.

replici din filmul serial Castle
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Deci, nu va fi nevoie să-ţi spunem "domnule comandant" sau altceva de genul ăsta?
Lucian: Poftim?! Nu, absolut deloc, evident. Nici gând! Vreau să-mi spuneţi în continuare pe nume, simplu, Lucian, sau dacă vreţi, mai pe scurt, Luci; ar fi preferabil... Doar dacă nu vi s-ar părea mai convenabil să ne adresăm unul altuia cu formule de genul: "domnişoară doctor Stejăran", "domnişoară consilier Stancu", "domnule..." – nu ştiu cum i-am putea spune şefului securităţii, Mihai...
Stela: Ah, nu, ar fi ridicol să ne vorbim astfel unul altuia timp de 13 ani.
Alex: Sigur; ce-ar fi cu atâtea formalităţi inutile? Şi apoi, cum i-am putea spune lui Nis? "Domnule Kilometru"? Sau "Domnule Lungan"?
Nistor: Ce tot ai cu înălţimea mea?
Alex: Eu – nimic, mă; ea-i prea mare.
Nistor: Şi dacă tot veni vorba de înălţime, cum i-am spune acestei domnişoare, care-i mult prea scunduţă; "domnişoara Piticanie" sau "Piticot", ori "Pigmela"? I s-ar potrivi! În cazul ei, nici nu poate fi vorba de înălţime...
Maria: Ce-ai zis, măi?! Ia mai taci! Şi ia vezi, ai grijă pe cine numeşti tu "Piticanie", "Piticot" sau "Pigmela"!
Nistor: Oho, păzea... Se supără "Piticot"... Ce-i, pigmelo, vrei să te pui cu mine?!
Lucian: De ajuns! V-am spus clar că nu vreau certuri şi voi deja aţi şi început.
Maria: Nu ne certam deloc.
Lucian: Sper.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul: Îţi aminteşti când, acum câţiva ani, ţi-am arătat ceva ce am scris, îţi aminteşti ce-ai zis?
Marion: Nu, nu-mi amintesc. Probabil că am încercat să fiu sincer.
Paul: Da, sigur! Ai spus "e pompos, e prea sentimental, e siropos. Poate visele tale înseamnă ceva pentru tine, dar pentru un observator neutru, ele sunt doar jenante."
Marion: Am zis eu asta?
Paul: Exact cuvintele tale. Aşa că m-am gândit să nu te mai stânjenesc atât.

replici din filmul artistic Cealaltă femeie, scenariu de Woody Allen (14 octombrie 1988)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emile: Aşteaptă. Tu citeşti?
Remy: Da, dar nu prea mult.
Emile: O, Doamne. Tata ştie?
Remy: S-ar putea scrie o carte - o mulţime de cărţi - despre lucrurile pe care tata nu le ştie. Şi chiar s-au scris. Şi de aceea le citesc. De aceea este şi secretul nostru.
Emile: Nu-mi plac secretele. Tot gătitul ăsta şi cititul şi uitatul la televizor, în timp ce citim şi gătim. E ca şi cum mă implici în ceva necurat, iar eu te las să o faci. De ce oare te las?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip (către tânărul Alexandru): Alexandru, nu te naşti rege, ci devii rege. Prin călire şi suferinţă. Un rege trebuie să ştie cum să îi rănească pe cei dragi. O viaţă stingheră. Întreabă pe oricine. Pe Heracle. Pe oricare dintre ei. Soarta e crudă. Niciun bărbat şi nicio femeie n-au cum fi foarte puternici sau frumoşi fără ca haosul să apară. Râd atunci când ajungi prea sus. Şi zdrobesc tot ce ai clădit cu un simplu moft. Gloria de care te bucurai ţi se ia imediat. Şi le devenim sclavi.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: Deci prietena mea a prestat servicii pentru majoritatea personalului? Sunt mândru de devotamentul ei pentru medicină.
Carla: Nu e ca şi cum tu nu ai fi făcut sex cu altele. Fosta ta soţie, studenta la medicină, fosta ta soţie, asistenta drăguţă de la Radiologie, fosta ta soţie...
Dr. Cox: O termini odată cu nevastă-mea?
Carla: Termin dacă o termini şi tu.
Dr. Cox (râde): La naiba, sunt prea mândru de tine ca să fiu supărat!

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ah, cred că nu te-am înţeles niciodată; nici acum nu reuşesc să te înţeleg... De ce n-ai încercat să-ţi refaci viaţa?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ţi-o poţi reface şi acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; eşti tânăr... N-ai decât 39 de ani, eşti director, chipeş, înstărit... Ce aştepţi?
Traian: Chiar n-ai înţeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aş putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram nişte copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înţelege unele lucruri. Îţi puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriţi să fii fericit.
Traian: Dar n-aş putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reţine?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aş mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă fiinţă gingaşă, cu chip înşelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă eşti şi acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam şi încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situaţie stabilă; îmi putea oferi siguranţa materială şi liniştea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!