biserica neagra

Infernul, cu şirul lui de cumplite suplicii, norii îl mută de sub pămînt pe cer, întruchipîndu-l în smoala neagră a nebuniei lor. Niciodată, însă, nu se dovedesc atît de minuţioşi, şi nici atît de frenetici, ca atunci cînd dau la iveală visele ultimilor împăraţi romani. Atotputernicii cezari — ca şi brontozaurii, cînd au simţit că speţa li se stinge — ce groaznice coşmaruri au avut!

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie ca surâsul să înceapă să licărească în întuneric. Aceasta este minunea cuvântului: noi putem să-l zămislim cu adevărat pe Hristos fără a-l numi, fără a fi vorba de el, fără a se face nicio aluzie măcar la religie sau Biserică, pentru că el umple toate cuvintele, de îndată ce cuvântul este sincer despre el. Tonul devine armonicul Muzicii eterne care face să se răspândească în cuvânt iradierea Iubirii.

citat din Maurice Zundel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, ca un strop de cerneală

astăzi oamenii nu mai merg la biserică
şi nici la crâşma de la colţ
ei mor câte puţin
în fiecare zi
medicul le prescrie aspirină
contra a cinsprezece lei formularul
dar nu mai contează
ridică din umeri şi privesc
dincolo zarea
şi tac

îşi aşteaptă iertarea

aşa le stă bine oamenilor
îşi modelează viaţa după vremea de-afară

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie

Promisiunile
au sufocat
spaţii vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
şi partea cenuşie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieşirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formaţiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul şi mintea
în flagrant.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme există moarte, Biserica rămâne de neclintit! Zdruncinaţi-o cu toţii, subminaţi-o din temelii, rasturnaţi-o, aruncaţi-o în aer - tot nu veţi izbuti s-o distrugeţi. Chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, voi veţi pieri primii sub dărâmăturile ei. Şi atunci cine o să vă mai apere de moarte? Cine o să vă mai dea atunci credinţa dulce în nemurire, în viaţa veşnică, în fericirea de apoi?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul s-a creat şi dezvoltat în timp. Este rezultatul unui proces îndelungat, care a început în perioada colectivizării – acea "muncă în colectiv", care a dus la uniformizarea caracteristicilor rele: hoţia, beţia, bârfa, curvărăsia, şi care s-au dezvoltat în timp, cuprinzând mase tot mai mari, devenind "un fenomen" favorizat de sărăcie, incultură, lipsa sau pierderea credinţei. Biserica nu are decât opt-zece credincioşi adevăraţi, nimeni nu mai citeşte la bibliotecă.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi arăţi, delicat, nemulţumirea că am spus la ai lui chestia banilor. Nu-s eu de vină. Când ne-am întors de la Viena, ne-a întâmpinat la Bucureşti fratele lui. Şi au umblat amândoi pe la bursa neagră să schimbe şilingii ca să-ţi trimită matale parte din bani. (Era prea slab ca să umble singur: când se urca în maşină, se urca întâi în genunchi!).

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta din vis

Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ţi pun cunună.
Păşind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoţească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne năşească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlineşte.
Ştiu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Priveşte!

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graffiti

Viaţa este un trandafir,
la care fiecare petală este o iluzie
şi fiecare spin e o realitate.
(Alfred de Musset)

Se făcuse în calotă o basea
cu sfera neagră,
dar umbra sta pe zid
şi strig la ea:,, Petrece,
jefuirea de personalitate
nu adaugă culoare unei vieţi!"
Nimic.
Aş vrea... ce ea nu vrea,
dar verbele n-au rezonanţă
pe-azoica bucată de tărâm.
O deplâng. Încet,
renunţ să-i fiu justificare
sub cerul vechi,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o

Şi totuşi când pe dânsa cu ţărână-a acoperit-o,

Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă

Şi aş fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]

Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă

Şi rătăcit la minte strigam unde eşti, mamă?

Priveam în fundul gropii şi lacrimi curgeau râu

Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!