biserica neagra

Biserica copilăriei

Zidirea din vârful de coastă,
Acolo-i biserica noastră,
Loc-ritul de joacă a credinţă
De copilul ce- am fost, pocăinţă...

Îi revăd ziduri groase, cu bolţi,
Sfinţi de fum, cruci de piatră cu morţi...
Am imagini din ei încrustate
Pe vecia-mi... înspre maturitate.

Duminici am trecut, tot pe rând
Cu respect de prezenţă... crezând.
Îs al bunicii pioase-lăstar...
Eu eram, băieţandrul de-altar.

Văd pe preot, bătrân, de când este,
Din tărâm de la Prut... ce e peste...
Din Soroca cu vorbă moldavă;
Îl port în suflet, în minte... mi-e slavă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu am încredere
în
moarte, dimineţi, ape,
dragoste, uşi, pământ,
cana de ceai, cuvinte, aer.
nici în alb.

la gheara de mai sus,
focul
e un gând opozabil.

am încredere în durere,
durerea e ubicuă,
nu-şi trădează creaţia,
nu alege,
arde.

cred,
cred că o s-o fac
afrodisiac natural,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să găsim o speranţă care să aibă puterea de a face ceva cu adevărat minunat când noaptea neagră coboară peste noi şi nu mai vedem nimic în viaţa aceasta decât durere şi dezamăgire, o speranţă care să facă exact acelaşi lucru când cerul e însorit.

Larry Crabb în Vise năruite
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul în istoria românească. Densuşeanu arată undeva că în secolul al IX-lea nu se întâlneşte decât un cuvânt care poate fi românesc, "Câmpulung". În secolul aş XI-lea cuvântul "cocora". În secolul al XII-lea doar cuvântul de "crez" sau "creţ". Câte un cuvânt pe secol! O, Doamne, ce încet ne mişcăm.
(Uneori e frumos totuşi: Ieremia Vodă nu iese din biserică până la sfârşitul liturghiei, deşi i se vesteşte apropierea duşmanului de Suceava. - Să aibă şi el dreptate?)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să slujesc ceva în care nu mai cred – fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea – şi-am să încerc să mă exprim în vreun mod de viaţă sau de artă pe cât de liber şi pe cât de întreg voi putea, folosind întru apărarea mea singurele arme pe care îmi îngădui să le folosesc – tăcerea, viclenia şi exilul.

James Joyce în Portret al artistului din tinereţe (1916)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia frământă aluat din făină neagră şi-şi făcu o azimă de drum, apoi porni în cale lungă, nu cu opinci de oţel şi curele de viţel, ca Făt-Frumos din poveste, ci desculţă, ca o fată săracă, şi se duse zi de vară până în seară, peste văi şi dealuri, cum o ducea potecuţa pe care mai umblaseră şi alţii.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... pana la mine toate s-au trecut
si dupa mine se vor trece toate
c-asa e legea firii - nu se poate
reinstala Dumnezeescul conceput
dintr-un cuvant cu iz de singularitate

in alte Universuri eu exist
in stare si cuantica si vie
sculptand in pietre largi de temelie
si neagra vesnicie si abis
invalmasit de pura fantezie...

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2016)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dietrich, Marlene

Mitul Marlene! Cu pălăriile ei imense, cu ciorapii ei de mătase neagră, cu penele ei agăţate la cap (şi nu numai la cap), cu vocea ei răguşită, cu ţigaretele ei uriaşe, cu melancolia ei senzuală şi morbidă, cu atitudinile ei fatale, cu privirile ei ucigătoare, ea avea să fie reacţia împotriva respectabilităţii, fronda în faţa puritanismului burghez şi a conformismului mălăieţ.

definiţie de Ecaterina Oproiu în Un idol pentru fiecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada studenţească

Din noaptea-aceea neagră nu mai ştiu
Nimic despre vecinul meu ca scrumul.
Poate-a plecat în zori, de timpuriu,
Poate-a murit, căutând zadarnic fumul.

Sau poate totul n-a fost decât vis
Ori vreo halucinaţie, pe care
Am încercat-o lâng-un manuscris
Într-un amurg cu vânt şi febră mare.

poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concubinul poeziei

Nesatisfăcută

Singurătatea
m-a
împins
în
braţele poeziei

Cică
nu mai sunt
bun

Decât
de
semnul mirării

Şi
de cel mult

O metaforă-două

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!