Poezii despre topit, pagina 3
Moartea unui fulg
Singuratic
un fulg nostalgic
plutind
dezinvolt s-a așezat
pe geamul camerei mele.
Iscoditor
sclipește uimit
întrebându-mă parcă
de ce m-am topit?
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da: am crescut cu macii...
Da: am crescut cu macii și strugurii pe câmp.
Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă.
Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altfel de iarnă
Lacrimi de gheață ale cerului cad...
Cad amețitor, fără încetare,
Cerul se unește cu pământul
Printr-o cascadă strălucitoare.
Ea...
Senină ca un bob de rouă,
Îmbujorată de gerul năprasnic
Ridică fața spre cer,
Florile de nea o acoperă cu aripioarele lor nevăzute.
Unii mai îndrăzneți îi ating buzele...
Ce ghinion!
Buzele ei mereu o văpaie
Și ei mor topiți de vâlvătaie.
Noaptea...
Cerul greu de plumb, s-a lăsat în jos...
Încât ea ar putea să-l atingă cu mâna.
Lacrimi i se rostogoleau pe obraz,
Plângea în momente fericite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icar
Dacă acel soare
nu te-a topit,
până acum,
este pentru că
Dumnezeu
m-a turnat,
plumb
în aripile tale.
Dar tu continui să zbori
spre văpaie
și... cât să reziste
și plumbul ăsta,
că doară nu-i
visare, ci
om?
poezie de Andrei Gădălean (19 septembrie 2023)
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi ninge pentru prima oara.
Din fulgi m-am impletit,
Si ma strapunge, radiind lumina,
Racoarea trupului cernit.
Mi-aplec sarut topit.
Conturul buzelor, e urma drumului parcurs.
Azi n-am sa platesc portia de vama,
Nu mai exista frica, teama.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pecetea fratelui său
Văd iar pecetea lui, și simt că-mi arde
Tot sufletul topit de lungul dor.
Căminul amintirii noastre sparte
Îmi pune-n ochi al lacrimii izvor.
Mă-ntreb și strig, și nimeni nu-mi răspunde:
"Cine-i acela ce ne-a-nstrăinat?
Să-ngăduie, îl rog, de orișiunde
Acasă să se-ntoarcă cel plecat!"
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palma unul,
Iute, iute, închid pumnul Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puteai să arzi de vie
dacă sărutul meu incandescent
ți-ar fi înnoptat pe buze.
Dimineața, soarele s-ar fi topit
în cenușa iubirii noastre.
Cât de dispus era cerul să ne vină-n ajutor!
Părea o cisternă din care privighetorile
ne-ar fi stropit nesomnul cu triluri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iernii
Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobișnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea trandafirului
Cu singura-mi torță
am venit să te însoțesc
în lumină.
În urmă,
grota
a explodat de furie.
La gura ei,
un boboc de trandafir
ți-a tăiat calea
și tu l-ai cules
într-un gest atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torța.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!