Epigrame despre soacra, pagina 3

De soacra mea vă dau de ştire,
Deşi mă doare fix la bască:
A încetat să mai respire...
Dar n-a uitat să trăncănească!

O servesc pe a mea soacră,
Dar văzându-i mutra acră,
Îmi zic chiar de la friptură:
Mai e loc de-o... murătură!

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda dorea nespus
Chiar pe soacră să încânte
Şi aşa a fost, în plus,
Soacra i-a cerut să cânte...

Soacra mea, femeie rea,
De-aş putea s-o vând la târg,
Nu aş cere bani pe ea...
Doar o glugă de porumb!

De la creştet la călcâie,
La-nceput erai lămâie,
Dar, apoi, încet-încet,
Ai ajuns să fii oţet.

Soacra mare-a decedat.
Mă simt şi eu în largul meu,
Că pentru scumpul meu bărbat
De-acum soacră fi-voi eu!

Contrar poveştii, soacra mea,
Cu voce blândă şi domoală,
Nici când o bat, nu este rea,
Deci am o soacră... anormală!

De soacra mea, cam bolnăvioară,
Vă spun ceva - şi simt că-s frânt:
Îmi spune-ntruna c-o să moară...
Dar nu se ţine de cuvânt.

De-acuma zic: am pupăză în cap.
M-am însurat, de soacră nu mai scap,
Dar nu e bai, că scapă ea de mine,
De-i dau să bea, la cârciumă când vine...

Despre soacră ce să zic:
Am avut iar ghinionul,
A căzut cu avionul,
Dar nu a păţit nimic.

<< < Pagina 3 >

soacra