Toate rezultatele despre satul meu, pagina 3
Poem pe ulita
În satul în care nu am copilărit
duminica este liniște
după ce se încheie slujba
pe ulițe se împrăștie femei
îmbrăcate cu ii
și purtând coșuri împletite pe brațe
când le spui Sărut-mâna
îți dau cozonac și colivă
În satul în care nu am crescut
seara vine cu cântece
după ce se întorc de la muncă
bărbații se strâng la mese
acoperite cu ștergare
și sorb cu nesaț licori revigorante
când te salută
îți zâmbesc sincer
Din satul în care abia acum am ajuns
mai sunt încă multe povești de spus.
poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima etapă a dispariției: satul fără câini; a doua etapă: satul fără oameni.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Soțul unei bune gospodine e totdeauna sătul, iar al unei gospodine rele e sătul până-n gât!
aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El Caballero
Prietene, de te-ai ivi acum,
La ușa mea, de-un veac pecetluită,
Și-ai spune: "Spre soția ta iubită,
Cum bine știi, nu e decât un drum",
Sătul de subterfugii cronofage,
De viața fără țel și înțeles,
Sătul de mine însumi, mai ales,
M-aș ridica și-aș zice, simplu: "Trage!"
poezie de Eugen Dorcescu (11 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul în sărbătoare
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare
Părinții au NIMB CERESC
Pentru viețile lor viitoare!
Acesta-i satul în care trăiesc
E satul în care nimeni nu moare
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare!
E HRAM și totul e firesc
Copiii sunt vii izvoare
Părinții-i admiră, îi cresc
Făgăduință a FIRII fiecare
În candele îngerii înfloresc!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul
Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-și caute norocul
În jurul lui se învârte
și se tocește lumea.
Iată pe dealuri clăile de fân-
cușme uriașe de neînvinși haiduci.
Aici mi-e patria
și ale copilăriei
picioare desculțe
ce-au sângerat prin miriști...
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul sătul
Calul plecase la birt să îi cânte stăpânului
din iesle
trecea un stol de porumb copt
femeile spălau pietre de râu într-un batic
strâns sub bărbia casei
salcâmii jucau cu sobele
prinsa
toporul săruta un buștean tocit.
La difuzor un crainic repeta cu viață
moartea exactă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul morților
Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele și mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.
A trecut un ceas de când cucoșii
Și-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toți s-au dus în câmpuri,
Numai satul morților mai doarme...
Oare nu știau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morților,
Să strigăm pe uliți deșteptarea...
Poate s-or trezi și muncitorii
Zăvorâți în cel din urmă sat:
Să-și dezmorțească brațele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În surâsul Florilor de vânt
Tăcerile-s aruncate în cuvinte
Mințire de lumină-n tăciuni
Aezii orbi încercând verdicte
Îmblânzând trufia în îngeri nebuni!
De-aatâta realitate suntem captivi
În repetarea propriului real
Suferim dimpreună cu Timpul, guralivi
Și exponențiali în trucaj abisal!
Dumnezeu ne sfărâmă fiece plecare
Din din suflet ne ia puțin câte puțin
Ne mințim cu propria de-cristalizare
A atomilor de rațiune și de dor divin
A atomilor de rațiune și de dor divin!
SATUL: în carnea argintie a florilor de nea!
SATUL: tristețea e-mpotriva tuturor!
fericit e cel ce-și refuză trufia
și se condamnă la propriile metafore A Fi!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!