purice

Ştefan: Totul e ars! Asta şi-au dorit! Cale liberă. Cine-i călăuzeşte?
Purice: Frica cea mare, doamne! Şi sora dânsei, spaima! Drumul turcilor trece printr-o dumbravă... Urmează o vale îngustă, apoi pădurea...

replici din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm

Cohorte de marginalizaţi
Se răscoală.
Vor în centru. Îl ocupă.
Împingând spre margine
Norocoşii din etapa precedentă.

Se cuibăresc, puiază.
Şi aşteaptă cu inima cât un purice
Cohortele de marginalizaţi
Care trag spre centru.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luca (agitat): Nu-mi vine să cred! Un turc adevărat a intrat pe fereastră? Şi gărzile n-au prins de veste?
Ioan (în şoaptă, privind spre Purice): Gărzile păzeau intrarea! Aşa e obiceiul lor! Iar păgânul a intrat pe geam! Era iscoadă...

replicile de început din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pun puncturile şi linie de sfârşit şi, după ce Tomiţă, vesel, m-asigură că n-a simţit nici ca o pişcătură de purice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi mulţumeşte încântat; decât - pretinde să facem numai o foarte mică modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credinţa. Conviu bucuros, şi cronica noastră e trimisă la tipografie.

finalul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul şi gărgăunii

Un taur gros în grumaz
Ce se da mândru-n poiană,
S-a luat dup-o Joiană
Care-i făcea în necaz;
Şi... intrând printre aluni,
Cuibul plin cu gărgăuni
A fost, astfel, deranjat!
Bănuiţi ce a urmat:
Bărzăunii,-ntărâtaţi,
Pe taurul fioros
L-au pus jos!
........................
Aşa sunt şi-unii bărbaţi,
Ce se cred tari în cerbice
Şi mor dintr-un purice!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz

eşti după o noapte de ne
somn cu vânzoleală
nici nu ştii ce să a
legi
pişcătură de ţânţar
sau de purece
(?!) pui în cumpănă
balanţa se duce în sus
în jos e bine
e rău
numeri pe degete bolile
transmise de purice
de ţânţar e cam egalitate
basmele poveştile lucrări
medi
cale de umflături lă
sate atât a rămas de măsurat
cu şubler cu metru de croitorie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purice: Da, doamnă! Am văzut cu ochii mei o minune! Când s-au ivit duşmanii, pădurea a început să freamăte! S-au răzvrătit copacii cei mari! Brazii şi-au întins cetinile, ca nişte aripi ocrotitoare. Stejari şi paltini şi-au unit crengile. Şi dintr-o dată s-a auzit vuietul unei oştiri de arbori... Un zid viu a devenit pădurea... Trunchi lângă trunchi, frunză lângă frunză... Corbii şi vulturii au înnegrit văzduhul! Lupii urlau ameninţător! În poieni, pâlcuri, pâlcuri, se adunau jivinele!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunşi prin sumbre poveşti

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune şi iubire veşnică şi stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obişnuiţi cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândiră o zi, pândiră două, pândiră mai multe zile, şi nu se întâmplă nimic. Iară când fu într-una din zile, cam după asfinţitul soarelui, pe când era de rând viteazul nostru să pândească, ieşi balaurul din groapă şi se îndreptă către voinicii cari dormeau pe lângă foc. Viteazului care priveghea, i se făcuse inima cât un purice, dară, îmbărbătându-se, se repezi, şi unde se aruncă, măre, asupra balaurului cu sabia goală în mână, şi se luptă cu dânsul, până îi veni bine şi hârşt! îi taie un cap, hârşt! şi-i mai tăie unul, şi aşa câte unul, câte unul până îi tăie şase capete.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt robul iubirii

Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
şi gust de trandafiri!
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleştar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuş de seară
iubiri de mult uitate
de prinţi şi de regine
ce doar luna... şi nufărul le ştie!
Năluca lor în noapte
pluteşte peste ape
Iar salcia la mal...
ascultă a lor şoapte!
O broască-n stufăriş
le cântă la ţambal
iar la chitară, un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar!
Dar răsăritul, cu o rază

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!