potop

Cântec pentru o zână [A fairy song]

Peste deal şi valea mare,
Prin tufişuri, prin zăvoi,
Peste ghimpi, peste hotare,
Prin potop şi foc vioi!
Mult mai iute hoinăresc
Decât luna-n zbor ceresc;
Şi slujesc Zâna Regină,
Ud cu rouă a ei grădină;
Aurii primule mari
Stau ca nişte pensionari,
Ca rubine de valoare;
În pistrui e-a lor savoare;
Caut rouă, stropi perechi,
Să le pun perle-n urechi.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe mal

Lacurile cele mai cuminţi
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieşitele din minţi
Îşi doresc, noian din cer să cadă...

Apa mea e cel mai liniştit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, aţipiţi
De frumos, de tihnă, de răgaz...

Vântul bălţii mele vreau să fiu
Şi să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că ştiu
Cât este de mare, de ocean,

De potop, iar eu ce Noe sunt
Şi ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe faţa ei... nici semn de val.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.

Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,

Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.

poezie de Constanţa Buzea din Ape cu plute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de potop

D e - a t â t e a n o p ţ i a u d p l o u
â n d,
A u d m a t e r i a p l â n g â n d.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

Ş i p a r c ă d o r m p e s c â n d u r i u d e,
Î n s p a t e m ă i z b e ş t e - u n v a l.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

S u n t s i n g u r ş i m ă d u c e - u n g â n d
S p r e l o c u i n ţ e l e l a c u s t r e.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri...

Usoare neguri cresc dezlantuite
Si arde viu luna-n tarie
Izvoare curg, nelinistea-i pustie
Si-n codru prinde frunza sa se miste.

Ce trist rasuna, Doamne, canturile mele
Trezite din prapastii, de plansetele lor,
Mirosul diabolic al negrelor lalele
Si ecoul amarnic al vorbelor ce dor.

Cu cei din morminte un gand ma cuprinde,
De negrul destin, potop de dureri,
Dorinta de viata cu greu imi aprinde
Speranta firava a vietii-n culori.

E-o zi de toamna, pic de nor,
Dar cat de triste-s toate!

poezie de Mihaela Dehel (28 septembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă, toamnă, să iubesc...

Mai opreşte-ţi, toamnă, timpu-n loc
Şi-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Şi de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă şi-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ţi iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul Basarabiei

Prutule ce curgi grăbit la vale
Nu ţi-e milă de acest popor,
Nu te mişcă această-adâncă jale,
Nu te înfioară-al nostru dor?

Tu nu ştii că noi avem o mamă
Şi doi taţi, un dac şi un roman,
Din care-am ieşit, de bună seamă:
România, Decebal, Traian?

Şi atunci, de ce-ai privirea rea,
Când şi-aşa suntem bătuţi de soartă?
Apa ta ce-n veacuri ne unea
Acum a ajuns să ne despartă.

Astăzi nu mai vrem un pod de flori
Şi-un potop de vorbe şi poveşti
Ci sub tricolor, încrezători,
Vrem un pod de inimi româneşti.

poezie de Octavian Cocoş (9 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În continuu

Editează-ţi contul
Pe facebook amice
În coordonate euforice
Nu lăsa să curgă
Pustiul printre noi
El va crea o despărţire aridă
Cum nu s-a văzut în deşert
Nu lăsa să curgă
Nici apa printre noi
Ea va crea un diluviu
Cum nu s-a mai văzut
De la potop încoace
Acum am ajuns
La limita maximă
De prieteni cât este admisibil
Nu lăsa să curgă nici
Despărţirea printre noi
Ea poate dezvolta
Un maxim de singurătate
Mustind spontan de izolare

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii de piatră

Ei veniră întâi din ală epocă
De unde se risipeau stoluri stoluri
Ei zburau preventiv peste alte ere
Mult mai înainte de potop
De unde existau şi dinozauri
Ei veneau dinadins pe deasupra
Pe urmă s-au încastrat în piatră
Şi piatra în stânca veşniciei
Să nu ne calce pe orgoliu
În variante negre sau pedunculare
În versiuni emotive sau austere
Implementaţi în propria tăcere
Încremeniţi în nedumerire
Acum aşteaptă prefăcuţi în stânci
O nouă epocă exhaustivă
Când vor putea să procreeze
Când vor putea reproduce zboruri.

poezie de David Boia (17 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?

Cine-s eu?
Cine esti tu?
Cine-s ei si ce doresc?
Sa-mi striveasca al meu suflet,
ros de freamat si de cuget!

Oare si eu as putea,
sa strivesc in palma mea
sufletele amortite
miilor de chipuri triste
si cu degetul s-arat,
cel din urma pacatos?

Oare si eu as putea,
sa-nchid poarta in urma mea
si de-acol' de sus de tot
sa dau drum la un intreg potop
de ocara si de piatra,
sa n-am mila de a lor viata?

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Monica Burtea (19 august 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!