pisc

Tu sau eu, sau orice

Ziua, distanţa-nchisă în pupilă
Aici, acolo-n amintire iarăşi
Ca două ape întâlnite care-şi
Topesc oglinzile pe-aceeaşi filă.

Uniţi sau dezuniţi. Duşmani. Tovarăşi,
Nu-s eu. Sunt tu. Obrazul de copilă
E-al meu. Sau nu e. Dragoste e? Milă?
Ca-n orice clipă sieşi altul pară-şi.

M-apropii sau mă depărtez? O tristă
Şi bucuroasă, laolaltă, voce,
Acuma e şi nu e. O batistă.

Şi-o iederă de fum suind pe roce
Sau sus pe pisc cât soare mai există
Şi versu-acesta-i eu sau tu. Sau orice.

sonet de Ilarie Voronca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor inechitabil

Dragostea ar trebui să se explice etic

şi în mod devastator a creat doar femeia, adulată,
scrisă pe coli de o cenuşă creponată
în circumvoluţii, inestetic,
sămânţând în sarcina bărbatului, incapabilul de sine,
eterna răsplată,
ce ţine de ilogicul bine,
pentru un amor, mereu năzuit într-o feromonică explozie, continuu detonată
să cucerească -nici vorbă de vreun pisc, o înălţare- doar o abisală, dar atât, atâta de tentantă...

Oare, pentru vecie, nu-i îndeajuns realitatea... ea, frapantă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă ziuă de ieri

aşteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăseşte doar în
singurătatea propriului abis

uită-mă ziuă de ieri
oricum mă-nvârt haotic pe o roată de lut
dacă azi sunt vântul tomnatec pe creastă
mâine voi fi adierea unui ultim salut

iartă-mă ziuă de ieri
nu ţi-am dat poate atât cât aş fi vrut
dar în mine vuiesc toţi salcâmii din vară
şi astăzi mi-e foarte demult

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr fiind

(lui Mihai Eminescu)

Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.

Al frumuseţii pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată şi divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrăţit.

Din versul blând şi dulce şi vioi
Şi mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi

Am tot sorbit speranţe şi visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigme maneliste

pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăceşti eresul tău cu struna
şi iarăşi în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă

pe gura ta-i truism şi e minciuna
şi-ţi este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins şi sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una

veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ţi suie-n glezne
şi mai era şi-un vis de pisc, dar bezne
au aşezat mormânt pe sânge-ntâiul

răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex libris

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singură ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămliseşte marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degradări

Mărunt şi păcătos sub cer
Totuşi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Şi umil câte-o şuetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăţi cădeau, mureau dureri mârşave,
Avea tot orbul soare în pătul
Şi 'nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcaş, văzduh s-au poticnit în trestii.
N-a izbăvit tăria un crâmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frânt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Şi de azur, de vis gângav
Strâng putregai şi scrum de stele.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul în togă verzuie

Domnul acela în togă verzuie
I-au spus contemporanii că nu e
Că nu a fost, că nu va fi
Decât un mod suav de a privi
Privirile indiferente
Din sufletele transparente
Şi să le-arate fiecărui,
Când eu mă nărui şi tu te nărui

Domnul acela în togă verzuie
E singurul din ei care nu e
În lumea aceasta figură de ceară
Fiindc-a ieşit de mult în afară
Cu acte, bagaje şi plin de mister
Un domn decupat întreg în eter
Pe care zadarnic îl cauţi la fisc:
Domnul acela de mult e un pisc!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţeşte clipa

Obişnuieşte clipa să trăieşti,
Aşa, precum ai vrut-o tu vreodată!
Aşa, cum scaldă soarele-n amiezi,
Sfinţeşte clipa vieţii tale toată!

Obişnuieşte, timpul să-l petreci
Prin a altarului lumină,
Aşa, precum e dat să izvorăşti
Iubitei naşterea de bine!

Obişnuieşte, în suflet tu să pui
Un rod, o ploaie a fericirii,
Dar nu te strădui ca să râvneşti,
Ce altuia pe drept i se cuvine!

Obişnuieşte-n casă să sădeşti
Un pisc de dor, din zările albastre!
Obişnuieşte să mai meditezi,
Cum trece clipa ta de acum, de astăzi?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!