pisc

Condor de dor

Curgeam în dor pe pisc... frunţii.
Coborând şi urcând, nefiinţei
De a fi, avalanşa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.

Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... şi el alb, rece.
Cu umbra ta ce şi acum trece
În condor ce smulge inimii

Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peştera
Stalctitelor şi stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Porţile Nopţii

Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

poezie celebră de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Felicia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O privire de pe Taishan

Ce aş putea spune despre Marele Pisc?
Ţinuturile de demult sunt pretutindeni verzi,
Inspirate şi stimulate de respiraţia creaţiei,
Cu cele Două Forţe echilibrând zilele şi nopţile.
... Îmi dezgolesc pieptul către porţile norilor,
Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.
Când o să ating piscul pentru a cuprinde
Toţi munţii într-o singură privire?

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirele

Păşunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat
Care te-aş fi păscut şi te-aş fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate,
În jurul braţelor tale
Aş urca greul cerurilor goale
Şi munţii lunii până-n pisc.

Am rămâne în lună, pe disc,
Să arăm văile de tibişir,
Să semănăm lămâiţă şi calomfir.

Culcă-mi-te trândavă pe coarne,
Fă-te jugul meu de carne,
Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Mă cheamă...
aud cum mă strigă...
privesc în întuneric
şi mă-mpiedic de ecou...
Mi-e dor...
înălţimile mă strâng
în braţe - cu sălbăticie,
ramuri de copaci muribunzi.
Şi totuşi simt cum mă
atrage şi mă sufocă
un gând în depărtare,
dar e-ntrecut
Simt...
şi atunci cutreier albe coridoare
de stânci învolburate
adânci, înalte.
Între val şi pisc
către întunericul de linişte
numai o stea s-a aprins
de coada ochilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoriţi de flori

Cer ăstei primăveri despăgubire
Mireasma laurilor înfloriţi,
Iubitul meu cu nume de iubire,
Să ne lăsăm de flori sărbătoriţi!

O pasăre cu solzii de aramă
A luat singurătatea mea în plisc,
Smulsă din propria-mi idiogramă,
Purtând-o peste munţi, sus, pe un pisc.

Eu am trăit, în palma ta, cuminte,
Pecetea unei litere de foc,
Până şi carnea ta astăzi consimte
Că-ţi sunt sentinţă şi îţi sunt soroc!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

sunt oarecum marcat –
ca o matriţă din care
vor ieşi piese complicate – nu
de ceea ce cred
sau deja ştiu, ci de bănuieli
vii, ascuţite
de iminenta clipă în care
preajma se dilata
brusc

instinct pieziş mă îndeamnă
să râd şi să urc
ridurile abia mijite închipuind
trepte
mă califică alpinist
am urcat un pisc, dar
să încerc un altul, probabil
mai înalt,
a trebuit să cobor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maretie

Brazii tăcuţi, de veghe pe versanţi,
Împovăraţi de cuşme de azur
Par suliţi ale munţilor atlanţi,
Ce desenează-n orizont contur.

Grădini în soare, codrii milenari,
Ridică seve strânse din trecuturi
Vegheaţi de vulturi, cerbii lopătari
Sparg stânci să fie apei începuturi.

Iar zorii parcă-n slavă îi ridică,
O oaste verde pe un pisc spre cer,
Doar urşii mormăind parcă mai strică,
Tăcerea pusă, crestei temnicer.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriliadele 2

vântişorule spion şi…
nebunatic
ai vărsat atâtea sticluţe
cu parfumuri
peste aprilie acesta că nu ştiu
nu mai mănânc
nu mai dorm
n-am astâmpăr, mă chinui
să învăţ pasul dansului tău
nu-s beat
mi-ai dilatat nările
îmi acoperă faţa
şi
tot nu vrei tu să-mi faci
un hatâr
să duci, vântuşorule, praful
frunţii mele pe un pisc anume
şi iubitei
fiorul – hai că poţi asta, fiorul
când dau cu tâmpla de

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează paşnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Şi strălucirea gheţii, fără de popas.

Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le caţeri brave în pisc semeţ, de cer
Şi sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopţile cu ger.

E ger, zăpada scârţâie sub pasul meu,
Atârnă iile subţiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine şi... pentru Dumnezeu!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!