ostil

Acolo

Vreau să plec acolo unde se termină cărările
acolo unde pot să ating cerul,
umbra unui stejar crescut din bătrânime
să-mi fie loc de casă şi ramurile lui să-mi fie acoperiş,
liniştea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil
iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul
atunci când iţi mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori.

Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea
nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase,
pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc,
valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii
primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit.

Vreau să plec acolo în pustietăţi deşarte
unde lumina de alamă nu cruţă niciun gând
topeşte minţi mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân
ce viaţa ne-o conduce cu un orgoliu de jupân...

Vreau să plec acolo unde chipul nopţii îmi surâde

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casabianca

Pe puntea-n flăcări e-un băiat,
Când toţi au cam fugit;
Şi focul de pe cuirasat
Pe morţi i-a învăluit.

Cu toate-acestea demn stătea,
Sfidând vântul ostil;
Făptură vajnică era,
Cu formă de copil.

Şi nu fugea de fumul gros,
Căci tatăl nu i-a spus;
Dar tatăl, mort, zăcea pe jos
Şi glasu-i era dus.

El îl chema, "Zi, tată, zi
Aici am terminat?"
Dar căpitanul n-auzi
Că fiul l-a strigat.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Hemans, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definition of love

dragostea noastră ca o retragere tacită a raţiunii
dinaintea instinctului de supravieţuire,
impulsul de satisfacere a unei nevoi de bază
ca somnul, o prelungire a egoismelor noastre
personale, cu origini în ideea de apartenenţă,
dragostea noastră ca un mediu ostil.

acum
înainte să ne luăm zborul spre Sibiu să realizăm încă o dată
ce repede cedează minţile noastre la schimbările
de înălţime şi presiune
înainte ca ei să pornească un alt război mondial sau şi mai grav
reconstrucţia genetică
mult timp înainte ca rutina să poată fi surprinsă
minându-ne podurile
în acest scurt moment potrivit
cât timp camerele nu înregistrează şi se poate întâmpla orice
când trebuie să cobori pentru a prinde următorul tren
acel moment când astronomul este martorul unui eveniment rar
cum este eclipsa totală de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Paştilor

O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare –
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ţie
Şi să spui, "Acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna cavoului, prietenii cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roşu aştept bezna ce-o să vină.

Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile şi piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Şi gravat pe fiecare
Cruce găsesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.

Singur, priveşti luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit şi eu, asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar despre cele care parvin

sunt veche iubirea mea
prin mine au trecut comunismul
primul pas pe lună
cernobâlul
am închis în mine toate luminile
chiar şi când am plecat definitiv
să explorez oraşul
în deplină industrie
am lăsat hectarele matematic sau nu
ele au contribuit la
sănătate
ultima frontieră a vieţii
am îngropat tot arborele genealogic
cu ritualuri cu tot
sunt a oraşului
a poluării
a invidiei şi egoismului
a votului cu de-a sila
muncesc pentru punguţa cu doi bani
am o sută de şefi şi sunt singură

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orologiu vechi...

În turnul din cetate,
Un orologiu vechi,
Orele-n clopot bate
Din limbile perechi.
Când nu bate,-n răstimpuri,
Stă falnic şi semeţ,
Ca zeii din Olimpuri
Priveşte cu dispreţ.
El a văzut pe lume
Vremile ce-au pierit,
Împărţind în fărâme
Timpul nepreţuit.
Regatele apuse
Le-a vestit tacticos
Şi oşti victorioase,
Bătând misterios.
A tras chiar şi a hohot
În miezul nopţii lungi,
Când alergau în tropot
Stafiile prelungi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun

Fărâmă de mesaj galactic
Se convertind păgân cu sfinte
Într-o cutumă, vis cu practic;
Copil pierdut de-un zeu părinte.

"Dar" e, creaţie, crenguţă
De tată-n fiu născut incert
La dată fixă... În brad crăcuţă
Lumini sclipind pe-un cer deşert.

"Cobor" din aştrii-n casă caldă
Din sanctitate-n moş-copil
Născut sacrificat, ofrandă
De-o lume-n crucifix ostil.

E albul prunc cu barbă moale,
Claus, Christmas, Noel, Crăciun,
Natal, Nativity, Natale,
Calatio... simbol de bun.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţe verzi

Pot ajunge atât de uşor

la dulăpiorul cu calmante

dar

sunt unele lucruri care nu pot fi rezolvate atât de uşor,

stau în mijlocul apartamentului, desculţă, întunericul din jur

creşte şi îşi face loc peste tot,

pentru o clipă

chiar cred că nu sunt singură,

miocardul stă să pleznească, încerc să mă gândesc la ceva liniştitor,

o zi de vară, chipul lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariciul

Aseară, prin grădina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe sub gutui,
Şi toţi au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniţă sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai şi cleşte,
Dar el tăcea, săracul, ca un peşte,
Şi doar fiori de groază, când şi când,
Treceau pe trupuşorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Şi-n înserarea limpede şi dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!