Toate rezultatele despre optsprezece, pagina 3
Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.
Mihai Eminescu în Opere, vol. X (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Își poate închipui orișicine că păsările, cocostârcul, rândunica și multe altele, când să întorc primăvara, își caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime și îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă și trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o ființă ominiască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii și geroase, și când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinerețe, în loc să-ți alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi.
Anița Nandriș-Cudla în 20 de ani în Siberia (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "20 de ani in Siberia" de Anița Nandriș-Cudla este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Candori
« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »
- Atunci, ce s-a schimbat? intreaba domnul invatator.
« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator »
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Suflet rătăcit
Pe drumul tumultos al vietii
Sunt doar un suflet rătăcit
Care încearcă sănteleagă
Cu ce-a greșit, de l-a pierdut
Pe al său copil iubit.
Suntem prin lume efemeri
Ca florile lăsate-n ger,
Cu toți ne naștem muritori
Plătind tributul vieții-nparte
Dar este totuși prea nedrept
Sa mori, urcând pe scara vieții
Doar optsprezece primăveri.
Ce bine ar fi de am fim cu toții flori
Născându-ne de mii de ori
In răsăritul blând al primăverii,
Trăind prin anotimpul cald al verii,
Murind sub mantia cea rece a iernii,
Și să ne naștem iar,
In zorii timpurii ai primăverii!!!
poezie de Ionel Iamandei (1 februarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți oameni mari au fost refuzați înainte de a ajunge celebri. Einstein a picat la matematică; profesorul de vioară a lui Beethoven a spus despre el că nu are șanse să ajungă compozitor; Rodin, sculptorul, a ratat de trei ori admiterea la facultatea de arte; optsprezece edituri au refuzat cartea lui Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingston, înainte să devină un best-seller; Walt Disney a fost concediat de la un ziar, sub pretextul că nu avea idei; mai multe case de discuri i-au refuzat pe cei de la Beatles înainte de a-și înregistra primul album, iar unul dintre producători a spus că muzica lor era demodată.
citat din Alan H. Cohen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viata ca o teapa. Mic tratat antiratare" de Alan H. Cohen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Amintire tristă
După ce te-ai hotărât să vii în casa mea,
Nu te-ai plâns niciodată că suntem săraci.
Până aproape de miezul nopții, de fiecare dată,
Ne luam mic dejunul, până după miezul zilei.
Nouă sau zece zile mâncam murături,
Apoi, o zi, aveam carne uscată.
La răsărit și la apus, am împărțit optsprezece ani
Împreună bucuriile și necazurile.
Așteptând o sută de ani de iubire,
Cum aș fi putut să-mi dau seama că într-o seară vei pleca?
Îmi amintesc încă acel ultim ceas,
Mă strângeai în brațe, dar nu puteai vorbi.
Deși acest trup mai supraviețuiește,
La sfârșit vom fi pulbere împreună.
poezie de Mey Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La origine, zorabul nu-i altceva decât o pisică hrănită cu diverși hormoni, având proprietatea de a o readuce la starea de sălbăticie și de a o face într-atât de fertilă, încât o pereche de zorabi se înmulțește de optsprezece ori într-un an de zile. După doi ani, cuplul primordial numără aproape 648 de descendenți. După trei ani, în condiții normale sunt 11.664, iar după patru ani numărul lor se ridică la 209.952. Or, un zorab trăiește mai mult decât o pisică: tot în condiții normale, expectativa este de treizeci și patru de ani, în timpul cărora o singură pereche de zorabi poate avea 1.224 de descendenți. Un zorab-femelă naște pentru prima oară la vârsta de opt luni.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O întrebare pe care numeroși comentatori politici din toată țările și-au pus-o în fața acestei stări de lucruri era de ce oare nu intervenea Maculburgul? Prin ipoteza cea mai plauzibilă se răspundea că Imperiul dorea să le dea o lecție binemeritată acestor vecini care nu erau buni de nimic. Voia să rezolve problema suprapopulației și să șteargă urmele tuturor proiectelor economice ruinătoare ale lui Gologan. Ceea ce Maculia nu voia cu siguranță era să-i restabilească pe cei 78 în funcții. Inutil să fi trimis trupe: emisarii Imperiului erau deja acolo și își făceau treaba cum nu se poate mai bine. Într-adevăr, numărul zorabilor ajunsese între timp la peste un milion, în timp ce populația Jormaniei scăzuse de la douăzeci și unu la optsprezece milioane în numai doi ani.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!