optsprezece

1 Decembrie 1918

În anul nouă sute optsprezece
A fost mare sărbătoare
Ce-au visat-o toţi străbunii
Şi pe care o re-vor românii:
Să fie iar ROMÂNIA MARE!

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, nu prea îmi amintesc propria viaţă. Nu vă pot da informaţii precise. Ştiu că am călătorit în vreo şaptesprezece sau optsprezece ţări, dar nu vă pot spune în ce ordine. Nu vă pot spune cât am stat într-un loc sau altul. Totul este o învălmăşeală de imagini.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane. Aici şi-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăţiei lui,
«Castrele Severiane», din care se mai văd şi astăzi urme (Turnul lui Sever) în grădina publică a oraşului...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai auzit despre curba accelerată a învăţării? De la naştere la vârsta de optsprezece ani, curba învăţării este dramatică, învăţăm rapid o cantitate de date ameţitoare, dar pe măsură ce îmbătrânim şi ne găsim nişa pe piaţă, curba învăţării atinge un platou.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnica

O furnică lungă de optsprezece metri
Cu pălărie pe cap,
Nu există; nu, nu există.

O furnică să tragă un car
Plin cu pinguini şi raţe
Nu există; nu, nu există.

O furnică să vorbească franţuzeşte,
Să vorbească latina şi javaneza,
Nu există; nu, nu există.

Hei! De ce nu?

poezie clasică de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La morgă

Gardiştii au găsit-o moartă
Pe stradă, vânătă de frig,
Şi către Morga au pornit-o,-
Fără coşciug şi fără drig.

Era o biată rătăcită,
Prostituindu-se pe bani,
Cu tinereţea zdrenţuită
Abia la optsprezece ani!

Iubitul ei, poetul palid,
Un visător frumos şi trist,
O-nţelegea şi o iertase,
Precum pe Magdalena, Crist!

Şi pe când ea la Morga zace
Sub fierăstraie şi scalpele,
El o aşteaptă în mansardă,
Şi-o caută mereu prin stele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passepartout nu era una dintre acele secături ţanţoşe, cu nasul în vânt, cu privirea încrezută. Nu, Passepartout era un flăcău de treabă, cu înfăţişarea cuviincioasă, blând, serviabil. Avea ochii albaştri, chipul vioi, pieptul lat, o musculatură vânjoasă şi o forţă herculeană pe care exerciţiile din tinereţe i-o dezvoltase enorm. Păru-i brun era oarecum în dezordine. Dacă sculptorii din antichitate cunoşteau optsprezece feluri de a aranja coafura Minervei, Passepartout nu ştia decât una: da de trei ori cu degetele prin păr şi era gata.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duioasă şi caraghioasă amintire în acelaşi timp: primul salon în care, la optsprezece ani, intri singur şi fără niciun sprijin! Privirea oricărei femei mă intimida. Cu cât voiam să plac mai mult, cu atât eram mai stângaci. Despre toate lucrurile aveam numai idei false; sau mă dăruiam fără niciun motiv, sau vedeam un duşman în oricine, numai pentru că mă privea cu gravitate. Dar ce frumoasă era o zi frumoasă pe atunci, în toiul celor mai cumplite nenorociri datorite timidităţii mele!

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza a sufletului meu

Templu de vis şi viaţă-nsetată de fericire
Nebunie de roze, de culori şi frumuseţi
E inima tinerei la fragezi ani.. e inima lui la optsprezece ani!...
Cascade de vorbe si vise-nălţate-n al 9-lea cer
Jurăminte si promisiuni fără număr
El vede-n ochii iubitei un cer de stele de-argint
Şi crede că nici măcar o dată nu-l mint..
Inimi naive rătăcesc în basme cu zâne şi zmei
Roze de marmură si clinchet de flori frumoase de tei
Le e sufletul muiat în iubire
Şi visele... nopţi albe în strălucire!

poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.

Mihai Eminescu în Opere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!