Poezii despre obsesiv, pagina 3
Iarna
Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria își pune nămeți ca silicoane
Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-și cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeață
Și vântul trăncănește-ntr-una ca o cață.
Alb obsesiv, difuz și maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung și vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, și cerbi, și cornuri.
Se-oprește, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Și în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat și chiot... S-au îmbătat muscalii!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
Nimfe în putrefacție,
Străzi goale...
Azi, declinul a început obsesiv
să-mi șoptească la ureche
că noi nu ne-am cunoscut,
că noi nu am ajuns niciodată
unul în fața celuilalt.
Marginea de sus a vieții mele
a fost,
aș fi vrut să fie
Aripa.
Aripa mea nedemnă,
de a zbura.
Azi cand moartea, aproape că mă pândește
De după zăbrelele
de stâlpi de sare,
de icnet,
de spărtură de mare
am auzit, uneori
[...] Citește tot
poezie de Alin Cătălin Ion Duță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cap până-n picioare...
De nu vrei să mă-nveți iubirea ce-i,
Vor flămânzii genunchii de-așteptare
Și vor ploua, albaștri, ochi ai mei,
Tot așteptând, iubite, în parcare.
Stau singură pe banca dintre nuci,
O cioară se așază lângă mine,
Mai sunt și vreo trei-patru guguștiuci,
Ce se iubesc ardent, fără rușine.
Doi fluturi se ating pasional,
Confuză îmi iau ochii de la scenă,
Și mă cuprinde un frison carnal
Și mi se-aprind urechile de jenă.
La câțiva metri un motan parșiv
Se-nvârte, mieunând lâng-o pisică
Își intră-n rol și-aproape obsesiv
Se mlădie pe glezna-mi... și ce frică,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul Ozanei, citindu-i poezie domnului Van Gogh
des coboară de la cetate vipia ca un zimbru
rănit și noi căutăm umbre de arin
pe mal de Ozana,
înspre asfințit le vom agăța
pe-o sfoară, ca stih efemer:
"nuanțe de penel operează-n culise:
aștept anotimpul cu roade... Roade Vremea din noi,
rid după rid,
aștept anotimpul cu roade, cerul gurii umple-se de-arome
încă o scenă s-a jucat,
nici autorul nu-i știe finalul
juneței nu-i detectezi amărăciunea,
privirile-i ascund intenții rocambolești
care ar vrea să țipe: "sunt tânăr
și-s vlăguit de-atâtea nopți pierdute"
domnule Van Gogh pot să-ți spun Gogu?
de ce ai vrut tu să rămâi
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Adrian alui Gheorghe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Pacific de Nord
φ = 023o20'16"N
λ = 122o54'53"E
Ca fumul diurn, nimic mai statornic
peste Marea de Est, nimic mai vizibil
și nimic mai real ca umbra ce încerca,
obsesiv, să o purifice de opacizare.
Nu, era o femeie, vă jur! Cheng I Sao,
închinând desăvârșirii influența totală.
Fără îndoială, marinarii trebuiau să realizeze
o unitate de profunzime
care să se orienteze către adânc,
iar ea avea tatuate înscrisuri
pentru existența tăcută
de dincolo de răsăritul Mării de Est.
Cu toții primeau a treia zi, răsplată,
irumperea ritului.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia începutului de mileniu
Tu mâine ai grevă
nu știi dacă și soțul ;
vei face gesturi necugetate
te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî,
vei striga până vei răguși ;
știi că ai dreptate, nervii ți se vor întinde la maxim,
vei trăi cu intensitate febrilă,
dar gustul revoltei se va cocli.
Ești dezamăgită...
totul pleacă de la centru
obosită, târându-ți pașii
te vei întoarce acasă.
Când îți schimbi bluzița cu năsturași de argint
mă găsești pierdut în buzunărelul din colț,
mă arunci plictisită.
Eu fac poezele în alt ungher rătăcit ;
iubirea redusă la un joc spiralat
neîntrerupt și absurd,
bagatelă în veșmânt de primadonă.
Gândești obsesiv:
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul făcător de minuni
mergeai alături de mine.
mă întristase ninsoarea ce-mi brăzda părul,
de parcă ar fi trecut o zi fără să aud vorbindu-se românește,
priveam în gol cu mâinile mamei împrumutate, să mai simt
încă o dată
căldura nașterii.
devenisem al tău prin omisiune,
mă durea faptul că te iubeam și cuvintele acoperite cu un strat de indiferență
tăceau sub mantia unei timidități contagioase.
repetam numele unei lumini orbitoare
obsesiv
puneam la îndoială cuvântul familie,
neîncrederea cuprindea pereții asemenea umbrei în asfințit,
nu credeam până nu vedeam scris
negru pe alb:
tot ce trebuie să faci, să nu-ți mai fie frică, este să stai lângă mine.
- atâta tot?
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezadaptare
Prea devreme m-ai trimis
în lumea de reguli și de constrângeri,
mamă!
Prin mâinile mele fragile
mai curg încă picături din interstițiile stelare
prin care-am trecut cândva...
În jurul meu, se-nvârt toți cei care
se simt aici acasă,
ridică poveri,
pe care le trec râzând de pe un umăr pe altul,
în timp ce clipa confortabilă
le-adăpostește somnul, visele, iubirea.
Pe când eu...
Ating lucrurile cu sufletul, mamă, nu cu mâinile.
Degetele mele se-agață obsesiv
de tăcerea zilelor apuse
și caută dincolo de ea,
dincolo de lumină și de întuneric,
caută amintirile,
caută începuturile.
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
&
iarnă dependentă de vânt și zăpadă
când încerci să scrii asta inseamna ca te-ai gândit deja
prea mult la un sentiment
compulsiv
care îți crește în creier un gheizer din
care țâșnește apa fierbinte în plină iarnă
cand scrii asta pe pământ oamenii curg / aceeași apă
nestavilită î n s p r e mormintele lor
nu astăzi, nu mâine zăpada se va topi
și vei vedea cum prin fumul de țigară
reclamele luminoase ne vor striga de pe străzi
ca în niște filme vechi în alb - negru
"ar trebui să vă fie frică de noaptea care vine",
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morgana de-o noapte
afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.
te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.
ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.
lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!