Poezii despre obsesiv
Rezultate pentru obsesiv în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Obsesiv
mă chinuie o toamnă
și frunzele acestea bolnave
se pierd
obsesiv de atâta roșu
îmi ard amurgurile
peste nu cer închis
între gene
nu mă mai caut
mă lepăd de ape
desprind din lumină
câmpii
ca de-un curcubeu
al trecutului timp
vântul acesta mă îneacă
hipnotic
adulmec o toamnă
de fum.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul se simte pedepsit de supraviețuiri!
Trăiește obsesiv între speranțe și-nfloriri!
Privește dincolo de Timp și rar de separă
De Idealuri vii între credință și îndoială!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
așa cum văd
cu ochiul meu de sticlă
în nopți ce curg spasmodic
peste zăgazuri cosmice
mi se arată
milenii obsesiv compulsive
în albia singurătății
copilul împinge o roată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda pentru noi
ma iubești obsesiv
cum visele iubesc noaptea
dar sunt spinul trandafirului neatins de rouă.
iubești rana ce ți-o las mereu privindu-mă,
potolindu-ti setea de dragostea mea
cu fiecare picătură ce se prelinge
în oasele zorilor.
frămânți lutul clipelor de mâine cu mâinile
încleștate și pătate de razele de foc
ce-ți șoptesc în ureche, dorința.
arzi, arzi neîncetat.
cărbunii parfumului se destramă într-un damf
de un nou început.
privim cu uimire cum se topește lava bătăilor inimii
transormându-se în ploaie.
mă plouă, mă grăbesc să strâng stropii ștrengari
ce-mi urmăresc curbura spatelui.
în dansul infinit spre renaștere,
spre viață, spre tărâmul încrustat doar de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis
Neantul
Contemporan
Cu noi
Haos ritmat
În devenire
Implementat
Conspirativ
Amplificat
În regim
De urgență
Exponențial
Premeditat
După scenarii
Subversive
Cu actori
Proeminenți
Atribut
Accentuat
Atribuit
Cu dedicație
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
Verdele zilelor mele
impregnat în indigo copilăros,
îmi inundă celulele,
prelingându-se sfios,
în craterele cicatricilor supurânde,
iritându-mi brumarul fantomelor tremurânde,
încercând obsesiv să-mi acapareze
iluzia portocalului salbatic in rod,
explodând incomod,
prin ramurile măslinului
curcubeu de spini.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supliciu sau favoare
Astăzi
ochiul mi-e obosit
de-atâta alb ce-a poposit în floare.
Pe sub pervaz
grăbită iedera își croiește
drum,
amintind obsesiv
de patimi ce-nrobesc
și-adună plânsul.
E poate doar supliciu sau favoare
să lași să se prelingă peste buze
amara lacrimă spre așteptare.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu crede că sunt așa cu oricine
depinde de om
sau de biped
pentru că uneori mă lasă rece
distanța
sau metri cubi
sau mai știu eu ce unitate de măsurat temperatura
pentru că uneori îmi las răbdarea acasă
și pot să-ți spun
neplăceri
sau distorsiuni feroce
pentru că întotdeauna sunt altfel cu fiecare
cu toate astea sunt de-un calm obsesiv
și tac
sau aproape tac
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul, ca o renunțare
Neîndoielnic, între-nflorire și rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.
Mamă și fiică, fiică și mamă
renăscând în zile și nopți irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.
Printre copacii de ceară
ți-am strigat numele
și-am hașurat în grabă
scara pe care urc și cobor
în propria-mi carne.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >