neveste disperate

Despre tarani

Despre tarani, nimica nou nu este
De-o vesnicie-si vad de ale lor
Copiii-i uita, oasele ii dor,
Intre pamant, tacere si neveste

Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
In casa painii daca-s chiriasi
De nu se duc cu totii la oras,
Portari spre-a fi, si tot le-ar fi mai lesne!

Noi, ce din cand in cand vedemu-i
Si numele li-l zicem ca porecla
Sa nu uitam ca de amar de vremuri
Niste taranci culeg murdara sfecla!!!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii noştri soldaţi în război
Riscându-şi chiar propria viaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au luptat cu toţi vrăjmaşii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmaşii
Această minunată ţară.

Au apărat pământul cu arme
Şi-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir-ai tu să fii, Mărie...

Fir-ai tu să fii, Mărie,
Cu trifoi la pălărie
Mi-ai pus inima pe jar
De beau apă din pahar
Eu, care-mi clăteam guriţa
De cu zori cu ţuiculiţa.

Golăneala s-a cam dus
Că mă vede cel de sus
Şi pe loc mă pedepseşte
De fac ochi dulci la neveste
Mândre de voi săruta
Mă plesneşte soacră-mea.

Uite cum m-ai cuminţit
Viaţa mi-ai răstălmăcit
Şi din craiul cel vestit
Am ajuns îndrăgostit
Sunt orb la orice făptură
Ce îmi calcă-n bătătură.

pamflet de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Martie, martie, luna războaielor
De culori explozive, se schimbă hărţile,
O ţară se mută în nord, alta în sud,
Zăpezile şi ranchiunile sub soarele lui martie
s-au risipit, chipie poartă infirmierele,
unele se culcă în patul muribunzilor,
să moară fericiţi, nimfele scot înecaţii-sinucigaşi,
beţivii sunt alăptaţi de neveste cu miere/lapte,
martie, drăgăstosul martie, e o plăcere să mori
în martie, un act de eroism.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dimineţilor

tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea şi-a ascuţit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit

poetul dimineţilor disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte a ultimei ierni

întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viaţa mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înţeleagă
sensul criptic al propriei naivităţi

râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinţi strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud

iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

păsările nopţii
fâşâie liniştea în stropi albi de răcoare,
vin de nicăieri tropote de zmei...
străine, trupurile noastre se caută disperate
în goana după adevăr
stăm stingheri unul
în faţa celuilalt.
Cineva ne-a răpit dreptul de a fi fericiţi,
chiar dreptul de a fi.
Lacrimi curg pe obrajii timpului,
acum,
când mitul lui,, împreună'' s-a destrămat.
una lângă alta, gurile noastre
străine şi reci, părăsite de cuvânt,
se privesc.. Atât.... aşteptând...
aruncând arar
săgeţi grele de tăcere.

poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte variaţiuni pentru orgă, pian şi calculator

Sunt singur
în
biblioteca mea
verde
de-acasă

Singur
cu
cărţile
şi cu
melancoliile
mele
imprescriptibile
de
adolescent
de
durată
nedeterminată

Arlechini

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Davai ceas, davai moşie!

Când ţi-e duşmanul "aliat"
Să spui că-i prieten, e poveste
Dar nici vrăşmaş nu-i zici că este
Să îl accepţi, e indicat

Astfel, românul a aflat,
Că rusul după varii teste
Chiar violându-ne neveste,
N-a fost taxat ca vinovat

Deşi hulpav, ceruse ceasul,
Şi-n Bucureşti şi la Craiova,
I-am fi-nţeles pe loc impasul
Dar bând în cramă la Cricova,
Crezând că-n mână are asul,
A vrut să fure şi Moldova!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!