neveste disperate

Nevoia de dreptate

Să sune goarna, clopotele-n dungă:
S-au strâns prea multe lacrimi disperate!
Iar versul meu jelit, în suflet să-ţi ajungă:
Să-ţi înţelegi nevoia de dreptate!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna pădurii

—"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste şi fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Şi junghiuri prin cap le trimete!

Şi zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii —
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii şi rumenul gurii.
Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi
Şi galbeni ca faguru-i face.

Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

îmi aplec zborul
îngreunat
de muzica ultimelor decenii
seisme captive
în ochiul minor
alimentează lumea insolită
cu aceleaşi monologuri
nefuncţionale

densitatea cuvintelor
e tot mai scăzută în conversaţii
gesturile disperate
sunt singurele certitudini
că mai existăm
sub o formă secundară
în memoria unei explozii
debordante

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste lor

Au murit pentru ţară, popor
Pe fronturi străine, în război
Purtând la piept un tricolor...
Cinste bravilor soldaţi, eroi!

Au apărat pământul cu arme
Ucişi de cruzii vrăjmaşi
Departe de neveste şi mame...
Cinste lor, bravilor ostaşi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

chiar când rosteşti
Doi
parcă golul din trup
se umple,
braţele nu mai caută disperate atingere,
cucul nu-şi mai cântă singurătatea.

Doi.
noi.
Tu şi eu.

printre picuri de ploaie,
grei,
nu mai dansez singură.
cu fruntea lipită de geam,
nu mai aştept primăvara:
au înflorit salcâmii din sufletul meu.
hai cu mine,
noi Doi...
te voi plimba pe sub ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura meschinăriei

Pletoase vremuri,
încâlcite de păduchi
VORACE
care adoră să locuiască
în curăţenia
SUFLETELOR GINGAŞE
ce, în naivitate,
'n IUBIREA lor de
oameni,
ofrand-aduc
LUMINA-n
BUNĂTATE,
matricei înţepenite de
EGO în explozie,
parşiv disimulat,
de ură înecat
în elevare
gratuită,
în simbioză cu
GROSOLĂNIA,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie înecată

El îmi va fi viitorul temnicer,
Cel care mă va elibera din strânsoarea
Cătuşelor fragile ca mugurii în luna lui prier,
Pentru ca apoi să învolbureze marea.

El îmi va fi dascăl, cel care cu nobleţe
Va striga "Capul sus, nu-ţi fie frică"
Unei creaturi plângăreţe
Dintr-o peşteră cu pereţi de sticlă.

Dar el îmi va fi adevăratul frate,
Cel ale cărui batjocuri în dezinvolt plonjeu
Se-avântă şi se sufocă disperate
În bălăriile părului meu.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază...

lumină plumburie la fereşti
înfăşurată-n văl adânc de ceaţă
esenţei tale triste şi lumeşti
şopteşte buna, bună dimineaţă

chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se ţină cont
că mai exişti şi ipostaza ta-i lumească

iar dacă nu- va viscoli mereu
cu linişte şi zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai eram

nu mai eram în nicio logică.
în nicio durere,
în niciun sărut.
atârnam ca nişte terminaţii disperate
să-şi găsească finalul.
întunericul părea sigur pe el.
dragostea ignorată, într-o formă perisabilă,
degrada cuvântul până la alt înţeles.

ne trebuia un nod la capete
pentru alcătuirea unei singure priviri,
gata să vadă neplecarea noastră
din pietrele sparte.
era un da, conectat înăuntru,
era un da fără timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi soarele a scăpătat

Sonete disperate:

Frate Pituţ, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituţ)

Şi soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina
S-au stins şi stelele cernite
Şi toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreţi să distrugeţi floarea
Ce străluceşte o clipită

Mai bine daţi-mi mie visul

[...] Citeşte tot

sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!