Poezii despre mister, pagina 3
E... "nu-i"!
Cum oare-o fi senzația, o zi, de-a nu mai fi?
Căci și nimicul este... nu s-ar mai denumi!
Doar că nu este "a fi", este "a nu fi", un "nu-i"...
Absent, c-un loc și el; neant, cui te supui!
Că minus, sigur, este, cu certitudine-n balanță,
Altfel s-ar dărâma cumul, tot doar creanță!
N-ar fi lipsa, în minus, așa cum e, o esență
Și șir de număr, cifre... n-ar fi, n-ar fi valență?!
Și cât de explicabil este un nu, "nu mai e",
Cel nevăzut, ne "a fi"-ul, de antimaterie,
În neîntâlnirea-i lipsă, programic; ca și astru...
Ce-n negru nu se încrede, de pierit, de dezastru?...
Și neantul dus, plecat, ce-l ținem suflet, noi,
Cel ce-n întâlniri n-apare, ne apără de "apoi"?
Nu e mister nicicum, că nu-i mister nici el...
E-un punct; acul la zero! Neființa... cu eternel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palidă umbră
Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Și dăm de-aceeași forță de fier.
Palidă umbră, care mister?
Fost-am vreodată îngeri frumoși
Uniți pe-albastrul largului spațiu?
O voluptate fără nesațiu
Ne face ochii mai luminoși.
Fost-am vreodată îngeri frumoși?
Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ți amintește...
Al meu ce-mi spune e că iubește,
Și dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ș-aici ca-n iad?
Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul și raiul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcriere cu lerui-ler
Arunc stelele din cer
pe al foii alb mister
și rămâne numai una
să colinde ziua luna
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Anii, credințele și valorile
S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanțe, credințe și valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minții s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanțe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputința!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieții
Evoluție spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumusețea vibrației dincolo de mister.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feeric și celest mister...
Pe pământ sunt multe flori,
Țesute-n chip miraculos
Dar, cea mai dalbă din splendori
E mama mea, cu chip duios!
În univers sunt multe astre,
Ce luminează-n flăcări vii.
Mama mea și-n vremi sihastre,
Întrece mii de galaxii!
Pământu-ascunde mari comori
În preț, inestimabile.
Dar... ale mamei mari valori,
Rămân: inegalabile!
Luceafăr, înger din lumini,
Diamant din Cel Viu,
'N tandrețea inimii, alini
Ești nor, mană-n pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte pe un petec de cer
Pe un colț de lume
Umblam mânjit de cutume
Colțuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba
Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Și câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister
Intrigat de osul frunții curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios
Am văzut cerul surd și mut
Senin și încântat
Ea sfioasă surdă, el rușinos si mut
Șopteau cu semne in vânt
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoaso ce mister
Dumnezeu la pian
ți-a cioplit în cer
trupul diafan
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două lumi
E-o lume de legendă, lumea ta,
Dar nu pot să-nțeleg al ei mister
Și nici cum tu și îngerii din cer
Veniți din lumea-ceea în a mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesie 4
Doamne, ce secret mi-ascunzi de-o viață,
De mă-nvăluiși cu-atâta ceață,
Pentru ce mă pui la grea-ncercare,
Dăruindu-mi numai clipe-amare?...
Ce tristeți mi-ntunecă-amintirea,
Lacrimile-mi tulbură privirea?...
Ce blestem uitat nu îmi dă pace
Și amare, zilele îmi face?...
Ce mister mi-ai dat spre dezlegare,
De-mi sunt zilele, mereu, amare
Și-nsetat, tot străbătând cărarea,
Căutând răspuns la întrebarea:
Unde-i începutul unei clipe,
Când, avea,-n neant să se-nfiripe
Numai frumusețe și iubire,
Muritori noi, Tu cu nemurire?...
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel vas adânc, de i se zice cer,
Întors cu susu-n jos, mare mister,
Stă pavăză cât tu ești lângă mine,
Cât ne zbârcim ca boabele-n ciorchine.
catren de Mihaela Banu (1 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!