Poezii despre minte, pagina 3
Răspuns
Te simt bătându-mi în piept,
Ești între inimă și minte, picătură de extaz cuminte..
Te închid cu grijă în mine, te ascund între pereții ființei mele,
Să te păzească îngerii mai bine...
Te simt căutându-mi adevărul prin minte,
Răspuns fară cuvinte...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții ancestrale
îi produc fericirii ancestrale conexe
cu lecții de viață încastrate în minte
am străbătut și drumuri noroioase convexe
am avut și îngeri să-mi dea învățăminte.
mă bucur de prieteni indiferent de sexe
și i-am creat iubirii noi așezăminte
îi produc fericirii ancestrale conexe
cu lecții de viață încastrate în minte.
nutresc o veșnicie cu măreții complexe
cu splendorile lumii strânse în simțăminte
departe de deserturi cu prafuri și noxe
cu floarea mântuirii crescută pe morminte.
îi produc fericirii ancestrale conexe
cu lecții de viață încastrate în minte.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pronume
Sentiment de iubire pură?
Sau doar absență de ură?
Iubire fără cuvinte?
"Ea" nu îl minte?
"El" nu o minte?
"El" și "ea" devine "noi"!
Orgoliu și frica
Aruncate la gunoi!
Iubirea îi spală de noroi,
Sunt doar "ei" și restul de "voi",
"Ele", nu contează pentru "el",
Recunoaste o iubește și nu e tembel,
"Ei" nu contează pentru "ea",
Și-a ales de pe cer o stea,
Pe care "tu" iubit al "ei"
Să o furi de la zei.
poezie de Iustin Miron (19 octombrie 2016)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țin minte, mamă
Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfățăm cu-n dram de bucurie
În suferința clipei trecătoare.
Mai e în noi copilul de-altădată,
Și încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi și nevoi.
Țin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Și-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de buzunar
am luat drumul călătorului
destinului din buzunar
de la intersecția cumpenei
unde nimeni nu a lăsat
o sticlă plină...
de suflet necăjită
nu vreau...
să beau amarul sorții
copii se joacă în cauciucuri
și dau foc cerului
hârtia ziarului minte
scânteie nu a fost...
ci fără de minte
nu sunt cocoșatul catedralei
chiar dacă am față cu spini
am suflet și credință
fără să spun de...
om
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
măseaua de minte
a acestei zile
se clatină.
nourii expandați
înghit apusul toamnei
ca pe gălbenușul unui ou uriaș.
mâine
toate părerile de rău vor fi
tratate cu antiinflamatoare
și va ninge domol
în cavitatea toracică
a fiecărui om.
se va clătina
măseaua de minte
a altei zile
a altei zile
a altei zile
până când orizontul
va fi împroșcat
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ține minte
De ai un pumn de aur
Nu vezi decât palate
Ce-ți pasă ție moarte
Că tu le iei pe toate.
Eu, de am o pâine
O împart și la săraci
Tu lacomule te uiți la mine
Și mă trimiți la draci.
Uiți că binele făcut de mine
E milă și o faptă bună
Pe când zgârcenia din tine
E ură și minciună.
De ce voi suflete prihănite
Împingeți omul spre pierzare
Alungați răul din a voastră minte
Și să rămână doar uitare.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mijloc
În oglinda mea,
dracul și îngerul
trag de mine;
îngerul se jură pe albul aripii lui
că nu-mi vrea decât binele.
Dracul
își mângâie coada
și minte,
minte,
de îngheață apele viciului,
făcându-se pod...
Trage, încearcă dracul
să-și topească smoala
în focul inimii
mele...
Îngerul se zbate
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea arsă
Ce poți să faci cu o carte arzând!
Poate să te încălzești la flacăra ei
până te năpădesc pistruile cuvintelor...
sau să o arunci
într-un munte de unde o să erupă autorul ei!
Ce miros de carne mototolită!
Ce eliberare a purificării!
Ce minte golită
de focul încercării...
Da! Sari pe cenușa cărții arse
și se-aud trosnind în minte
minunate gânduri false
cum zăceau printre cuvinte.
Și tot sari
până dispari!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ții minte focul...
Ții minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrăjbise,
El ne mâna, învolburându-și para.
Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereții-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.
Și dacă azi nimic nu ne desface,
Și trecem în deplina-mbrățișare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,
Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Și rostul lumii care se preface,
Și-al nostru, celor trecători sub soare.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!