Poezii despre inalta, pagina 3
Ce frumoasă e noblețea,
Când învinge urâciunea
Și înalță frumusețea,
Care adoră înțelepciunea.
catren de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La rang de dogmă înaltă
Armă de foc și unealtă
E paradoxul etern:
Raționalism modern!
catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din oasele tale
se mai înalță un înger
pământ turbat
ce-mi ești uneori.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul mândru se înalță
Preamărindu-se pe sine,
Pân' pe culmea cea semeață...
Să cadă de la înălțime!
catren de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă ai vreo așteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă apropii să te-asigur:
- Este binecuvântare
În rest nimic nu e sigur!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar de eșuat
Pe spumegânde creste, trase de edecari
Cu funii paralele 'n meridian, ce-ar sparge,
Întinde vântul pala pe pânzele-n catarge,
Ce înalță suplul cap din vis de-albi marinari.
Coverta lustruită de plânsete de ocean
Oglindă-i, înnourată, de cer cu abis de plumb,
Ce întinde fir șiroaie de ploi, trasoare-n bumb
Cu explozie de-un fulger ce aprinde atol, mărgean.
Din hula de metal, topit în creț lugubru,
Se înalță un scafandru, ca un mascul-sirenă,
Cu brațele cârlige, glas fante de balenă
Sorbind plancton de păsări, cu aripi rupte-n sumbru.
Se avântă goeleta spre-un ochi ciclop, cristal
Ca oaza dintre dune, ce așteaptă... o Morgana
Vânzând delir, speranță, mal de-o Copacabana,
Își înfundând noi oase în calcicul coral...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
undeva
miros de zăpadă
la un călcâi de mică frunză.
se mai înalță un stejar
în asfințit picătura de ploaie.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă vocea-nțelepciunii ce spune dintru început:
Viața e scurtă. Omul nu se aseamană c-o plantă
ce poate crește mai înaltă,
după ce coasa a trecut
catren de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eulalie - un cântec
Trăiam sihastru
Pe-un jalnic astru
Și sufletu-mi apă era stătută, cețoasă,
Până ce blânda, frumoasa Eulalie îmi deveni
Îmbujorată mireasă,
Până ce-auria fată Eulalie îmi deveni zâmbitoare mireasă.
Ah, stelele-n-nalt
Mai palide ard
Decât ochii fetei scânteietoare
Și nicicând fulguiri,
Selenare aburiri
În tonuri de purpuri și mărgăritare,
Nu s-ar putea asemui cu-ale modestei Eulalie bucle-smerite la-nfățișare,
N-ar putea cândva prețui cât-ale limpedei Eulalie, bucle umile la-nfățișare
Îndoială și chin
Nu, nu mai revin
Căci sufletul ei în suspine mă va-nsoți,
Și, cât e ziua de mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Din lirica de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ai vrea oamenii să-ți facă,
Fă-le tu întâi la fel;
Nu-i lucrare mai înaltă,
Nici mai sfânt și nobil țel!
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!