Poezii despre inalta, pagina 2
Secunda
Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalță,
Ci și dorința de viață.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viața lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Și dacă curcubeul și-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere și teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalță spre sprema
Și neîntinata iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Deschide, Doamne, cerul
Căci glasuri de copii
Înalță rugăminte
Spre-naltele tării.
Trimite-Le Tu, Doamne,
O vie rază blândă
Și dă-Le lor putere
Și pace și izbândă.
Ascultă-Le umila,
Curata rugăciune
Și umple a lor minte
Cu dar și-nțelepciune.
Iar dacă fac greșeală
Să aibă ei căință,
Să nu îi ocolească
Pe cei în suferință.
[...] Citește tot
rugăciune de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Poetul ca o flacără se înalță
De când tăcerea mă înalță
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
și îngerii pe boltă mă imită
Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
și cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază
Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă
Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aer totul e un zbor
Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.
Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.
În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.
Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.
Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politică înaltă
Depinde
Pe cine
ai
călcat
pe
bombeu
Pe
Diavol
sau
Pe
Bunul Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Amurg violet
Parfumul glicinei se înalță la ceruri.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba înaltă până la sărut
doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean
mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuiește noaptea
la geam
cu aripi subțiri
să nu plec
să nu pleci
cu toți copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă
te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porți
dezinvolt
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel (cu iz de gelozie)
Tu chiar m-ai ține-n ramă pe perete,
Mi-ai înălța statuie, chit că-s vie,
În ciorbă mi-ai turna pe îndelete
Acid cianhidric, iz de gelozie.
Ți s-a urât, pesemne, ai regrete;
M-ai vrea inchisa intr-o colivie.
Tu chiar m-ai ține-n ramă pe perete,
Mi-ai înălța statuie, chit că-s vie.
Ce-ar fi să batem palma, măi, băiete,
Să dăm orgoliile pe pustie?
Eu încă te iubesc, fără regrete;
Tu, fără margini..., toată lumea știe;
Tu chiar m-ai ține-n ramă pe perete.
rondel de Valeria Merca (24 mai 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
iarba înaltă -
pui de iepure luat
în ciocul berzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetare
Din suferință, omul învață.
Din desfrâu, iese paiață.
Accept credința. Ea mă înalță.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!