inalta

Dacă a primi este în centru, a da este sus, a refuza este jos. Mai rămân de o parte şi de cealaltă renunţarea care înalţă, toleranţa care îmbogăţeşte.

Jacques Salome în Curajul de a fi tu însuţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că femeile sunt mult mai sensibile pentru că aşa au fost educate, să-i asculte pe alţii şi să le satisfacă cerinţele, să fie preocupate mai puţin de propria imagine. Femeile ştiu să se retragă. Au o competenţă socială înaltă, sunt nişte observatoare mai bune.

citat din Claudia Schmid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (apăsat): Cred în puritatea primordială! În forţa morală a cerului!
Elena (râde): Mie-mi spui? Uiţi că sunt copilul din flori al unui zeu? Tata a fost un organ divin în permanentă stare de erecţie! Le ademenea pe muritoarele tinere, seara, la izvor, prefăcut în ploaie de aur. Le tăvălea bine prin iarba înaltă, le învăţa dansul fecioarelor răsturnate...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia undeva, într-o cetate înaltă şi albastră, la marginea lumii, un împărat bătrân şi înţelept, pe numele lui Nor-împărat, împreună cu soţia sa. Buni la suflet, erau iubiţi în toată împărăţia; supuşii se bucurau tare mult când aceştia se arătau în zilele de sărbătoare sau cu prilejul altor trebi ale împărăţiei, ieşindu-le în cale şi însoţind alaiul cu urări de sănătate şi ani mulţi de viaţă.

începutul de la Împărăteasa norilor de Virginia Carianopol (1986)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza colorată (poezie pentru copii)

Buburuza colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, şi la soare s-a-ncălzit.

Acum încearcă să zboare: îşi întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.

Buburuza colorată, zboară şi este distrată:
Se înalţă către soare, fluturând, din aripioare.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele zboară dezordonat în conul de lumină format de razele soarelui care pătrund printr-o fereastră înaltă. Pentru o clipă, pare singura fiinţă vie rămasă pe pământ, apoi în conul de lumină se ridică fuiorul de fum al lumânării ţinute în mână de preotul transfigurat şi transpirat care, după ce inspiră adânc, descoperind parcă lumina orbitoare, reia slujba, spărgând tăcerea.

Vlad T. Popescu în Vorbind cu surzii
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaştri şi căprui
în lumina Domnului.

Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălţă către cer
dragi parfumuri de mister.

Peste câmp surâde viaţa
braţ la braţ cu dimineaţa,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.

Se prind zânele în horă
şi se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine acasă, în Zhongnan

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzuratul

Treceam aşa, de vânător ce sunt
Cu puşca adormită la oblânc
Pădurea înaltă mă-ncânta
Vânatul mic nu apărea
Şi nici măcar vânatul mare
Ascunşi de parcă-i sărbătoare
Deodată văd cum legănat de-o cracă
Legat de mijloc c-un cordon
Un ţigan. L-am întrebat ce-ar vrea să facă
Şi-mi zise c-un imperturbabil ton:
- Ce să fac, rumâne vere,
M-am spânzurat, să-i fac
Pirandei mele o durere.
- Puneţi cordonul, prostule, pe gât!
- L-am pus mâncat-aş, da' mă sufoc şi-atât!

poezie satirică de Stelian Platon (16 septembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!