Poezii despre in vreme de razboi, pagina 3
La război ca la război
Războiul cel dur și nebun
Despotic criminal și obtuz
Atacă brutal cu iz de taifun
Lansând obuz după obuz
Ce rău și urât saltimbanc
Se-nfruptă din carne de tun
Aduce necazuri pe tanc
Provoacă ravagii cu carul
Sălbatic din fire și crud
Lovește hidos ca barbarul
Tiranic și crunt și zălud
Mânca-l-ar neantul ș-amarul.
poezie de David Boia (16 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bântuire
Metaforele plâng desperecheate,
Moare și ultimul hulub, înfrânt,
Tristețile, icoane pastișate,
Sunt oarbe la orice discernământ.
Suntem ca teiul scuturat de floarea
Rămasă jos, covor de amintiri,
Cum poți întoarce teiului favoarea
Potopului de floare și nuntiri?
Îți simt înfiorarea, îmi simți teama...
Și nu-i mai drum de-ntoarcere în noi,
Măcar că dragostea nu ține seama
Și bântuie și-n vreme de război.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazde mari nu mai dormiți
Gazde mari nu mai dormiți
Lilioară trandafir
Că nu-i vreme de dormit,
Da-i vreme de colindat
Și cocoșii au cântat
Da-i vreme de-mpodobit
Și Crăciunul a sosit
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refuz
În iubire și-n război
Totul trebuie să fie
Împărțit numai la doi
Și-nmulțit măcar cu-o mie.
Ce maxim gândesc la tine,
Ce minim te pot avea
Și ce rău mă simt când bine
Spun că fac și cred și-aș vrea...
Dau pacea mea pe un război
În care totul e confuz,
Primesc o clipă cu noi doi
Și veșnicia o refuz.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celălalt război
Celălalt război
De cuvinte
nici un dom de fier
nu te poate apăra
din străfunduri
de vulcani noroioși erup
lovind tot ce crește
nimeni nu scapă
mai ales copiii
ajunse la țintă
cuvintele sapă
tunele de ură și frică
ramificate ca vasele de sânge
cine se ascunde acolo?
cine o să iasă data viitoare?
ce o să ajungem?
poezie de Dan Iris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Vreme vine, vreme trece
Șí nu poți rămâne rece,
Căci se duce tinerețea,
Iar cu ea și frumusețea.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vreme rea
E vreme rea și parcă, vai,
Viața este tot mai grea
Și nu e grea fiindcă n-ai
Atât de multe câte-ai vrea
Ci fiindcă-n colțul tău de rai
Prea des se stinge liniștea.
E vreme rea și parcă, vai,
Controversată-i liniștea
Și însăși pacea care-o ai
Trezește-n duh neliniștea
Că-n colțișorul tău de rai
Se împietrește miriștea...
E vreme grea și parcă, vai,
Atât de multe-ar fi de spus,
Nu despre câte ai sau n-ai
Ci despre pacea lui Isus
Și colțișorul tău de rai
În care-o altă pace-ai pus...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (7 decembrie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este liniște ca după război...
Este liniște ca după război.
Zac singură-n noapte ca o trădare
Și simt intens în mine
Sămânța ta cum moare,
Încercând să reziste, tenace și temătoare...
Și-îndoieli noi scutură frunze de pelin;
Câte morți va mai trebui să suport oare
Doar pentru a o traversa pe-a mea deplin?
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt autentic și banal
Suntem in stare... de război,
Pe pielea proștilor... firește,
Ce sunt tratați ca un gunoi,
Ajută-i Doamne și păzește!
Se fură crunt... se fac averi,
Dezmățul este la comandă,
Se-nchid orașele-n tăceri...
Și medicii-s prima ofrandă.
Se moare, dar voi fi cinstit,
Nu doar statisticile-s... rele,
Suntem... la minus... infinit,
Puși în cătușe, și-n zăbrele.
Ne vom trezi, într-un târziu,
Străini în țară... și goi pușcă,
Fără de drepturi și-n pustiu,
Golind umili, ultima dușcă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem șoptit
Aș locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munții încă nasc izvoare
Și-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aș locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aș locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul șuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ți tâmplele de gânduri
Să îmi reciți în șoaptă mici poeme.
Aș locui sub pașii tăi, o vreme,
Să-mi poți reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!