Poezii despre gutui, pagina 3
Astingere
Cât drum străbate raza de la soare
Și până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!
Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În fața primei sale mângâieri.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarna
Ai venit iarna frumoasă
Peste acoperiș de casă
Peste zarzăr si gutui
Cu sărutul ei dintâi
Albă toată si-nghețată
Si cu inima trădată
De un soare cu umor
Ce se-ascunde după nor
Eu mă bucur.. vreau să știi
Că-s c-o ceată de copii
Cu obrajii roșii foc..
Eu in sân cu busuioc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și zăpezile seamănă cu tine
Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfințind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine știe când
făcând minuni
alte zăpezi ți-ar fi putut arăta
pădurea de stejari
poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crocodilul
Cât de bine reușește micuțul crocodil
Să-și îmbunătățească luciul cozii
Și să-și toarne apa din întregul Nil
În solzii aurii, iscând mii de explozii!
Cât de vesel îi surâd ochii două gutui,
Cât de cochet și-arată colții, cât stil
Are când îi invită pe peștișori în gura lui,
Cu fălcile zâmbind generos, gentil!
poezie de Lewis Carroll din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.
Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tablou arămiu
Toamnă rece și cumplită
Ai venit tu cam grăbită
În dar acum să ne-aduci
Struguri, gutui, prune, nuci.
De fructe-i plină gospodăria,
Bunicii au cules din nou via.
Și pasările noastre călătoare
Din țară-au început să zboare.
Afară vremea se răcește
Noaptea și mai mult crește,
Iar frunzele îngălbenite
Cad pe asfalt așa grăbite...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea nu are centru
lumea mea se împarte în
aliona și anoila
am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate
în jurul meu
copiii fosforescenți
își uimesc părinții
din creștet până în tălpi
răspund
eu nu încerc să modific gutui
mai pun încă un scaun
mă urc și pe el ca să văd
macaralele cum se prăbușesc
în depărtări
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenușii...
Circhinii din vii, viorii,
Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui și de mamă.
Trec răuri de prunci către școli
Și cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aștept să revii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
Dans de culori...
Ploaia cade-n cascade,
Miruind omenirea
Cu lacrimi cerești.
Frunzele valsează - un poem,
O iubire - chihlimbar de povești.
Ramuri se frâng obosite,
Se-apleacă în rugi,
Pe alei prăfuite.
Sângele pământului curge în must rubiniu.
Nuci și gutui cu miros amărui
Parfumează tăcerea.
Catapeteasma de nori,
Ca un voal de mireasă,
Ne cade pe față.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!