Poezii despre diform, pagina 3
Câmpul de fantome...
M-au delegat să fiu nebun de alb,
Pe câmpul de fantome cu speranță.
Și-am replicat cu ciocu-mi de Codalb,
Că viața întotdeauna îmi va fi povață.
Am înfruntat doar replici încâlcite,
Prin fumul tubului diform,
Căci fețele ce trebuiesc stâlcite
S-au detașat demult de om.
Doar replica corectă răzbătea,
Prin sunetul mișcărilor acerbe.
Și forma găurii din mucava
Făcea ca ochii să-mi tresalte-n sete.
Micuțul timp se tot juca,
Cu ritmul, sunetul din auricul.
Iar la sfârșitul zilei m-amăgea,
Pe margini zâmbitoare de ventricul.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (28 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
În văzul meu
Secundele cad. Minute foșnesc.
Pe țărm, valuri reci, spumate clipesc.
Sidef aruncat sub pași fără chip.
Călcâiul - amprentă lăsată-n nisip.
Corăbii scrutează diform depărtarea.
Cu toți pescărușii prezenți țipă marea.
Se-aude concertul de murmure-n larg,
Munți falnici de apă în vaduri se sparg
Iar timpul, suspect, ținându-i de mână
Dă altă dovadă că-i doar o furtună:
Acoperă totul cu-al nopții covor
Lăsând vântul gaj în negrul decor.
Apoi... dimineață! Secundele cad.
Pe plaja fierbinte văd trupuri ce ard.
Mirosul de alge-mi pătrunde în nări.
Alături, deschise umbrele-n culori...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracatița iubirii
Mă-ncolăcesc cu opt brațe, sorbindute-n ventuze,
Diform fără schelet, suflet cum gelul moale
Mă strecor din abis, mă-nalț l-a tale buze,
O inimă să-ți dau, sau trei să-ți pun în poale.
Din fumul de cerneală în lacrimi îți scriu bilet
Și-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrande
Să-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!
Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape-n corali și mii de perle...
Dar numai tu nu ești, îmi lași inimă a plânge.
Mă trimit sol, cu tot tentacule desprinse
De-un trup ce mi-a rămas să-mi refac simțul firii...
Și-mi schimb culori de suflet, din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri... eu, caracatița iubirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte
În matinal sfârșit de vis
adulmecând aroma pernei,
te-am urmărit în fund de iris;
ți-am căutat lucirea perlei.
Te caut în oglinda trează
în dimineți ce îmi sunt goale
de suflet, ce se-nfricoșează
de nu pot cap să-ți pun în poale.
De-am vrut să îmi ghicesc norocul,
te-am căutat în elixirul
străfundului desen, ce focul
cafelei ți-a-ntregit profilul.
Te caut în amiaza mare
în orice chip... Să-ți ascult glasul
mi-ascut auzul... Să-ți simt pasul
mă-ngenunchiez pe-orice cărare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigam
Navigam în seninătate pe lespezi,
Furtuna mă ducea spre un țărm neștiut,
Între dorință și spasm, între potență și existență,
Moartea pe dedesubt capta ecoul,
Astfel apare umbra Evei, astfel se încarnă în nudurile rubensiene,
Conferința se ținea pe pântecul plat al planetei Venus,
Alături erau doctorii, ah ce injecții minunate ne administrau,
Am căzut în fotoliu, în jurul lămpii se rotea un fluture galben,
stăteam pe un fluture, un fotoliu galben se rotea în jurul lămpii,
ușa a bătut în cineva, hotelul de la băiat își arăta capul, era diform,
cred că insectarul a luat-o prin coridoare, spre ieșire,
totul ardea, ce nebuni? Cum să dea foc propriului cămin?
M-am învinuit că nu i-am oprit, dar cineva
mi-a scos falca și a agățat-o în cuier,
aha, a râs jupânul venit recent din Casiopeea,
m-am liniștit, voi rescrie "Elogiu nebuniei",
poate îmi vor da o cușcă mai bună.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să dorm...
Lăsați-mă să dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Și dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde
La cai pariuri, la câștiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viață
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toți printr-un tunel de gheață
E cursa vieții tot mai grea
Și tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârșesc purtând costume-n dungi
O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învățat la școală;
Nici un gornist și nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna și-a rupt
este hamacul în care m-așez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau și aștept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...
Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut și am scos
din acest clopot rău și diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.
Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate și nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi și mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc și suport,
parcă mi-aș duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă bați și m-apeși
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Invers
Nu mai folosește la nimic limba, cuvântul, dialog,
Înțelesul e inexistent, orice exprimare suferă enorm,
Căci ce se aude în vibratorul pânzei de timpan
E doar o ciocăneală, se rostogolind pe o scăriță de-un olog
În prăbușire, fără a mai putea să urce, de un neînțeles diform...
Și din eroarea vrută, prin ecou e totul invers, o răstălmăcire-n van.
Da e "ad... ică, nu" și nu e "un... uf, nu se știe", o amestecătură,
Ca un feed back defectat, defecat pe traseu, manipulat perfid,
Cu o presiune ce-ar distruge labirintul din internele urechii,
Obligând stupefacția să caște guri, de atâta fals; lepădătură
Păcălind totul, o logica în dispariție, înmocirlită în perfid,
Cu guralivi de promptere dictate, înspre prostimea lor, zevzecii...
Nici văz nu mai servește, că oricum pe fundul negrului imaginea e răsturnată
Și cum și creierul lipsește, chiasma-i și mai mult încrucișată...
Simt, sunt gol de atâta ură, căci o lume întreagă mi-e servită rău falsificată
Și absurdul capătă aspect de holocaust, ce-a cuprins deja mase... eres,
Căci și-au pierdut și ce aveau, limbajul strâmb... tot e-n regres,
Chiar și de fund e atins demult, dar firu-i fin pe-ultim tăiș, ce nu pătrunde; înghite într-un revers, invers!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur
desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
mai demult discutând cu stelele
mi s-a desecretizat faptul
că unele au domiciliu forțat în fântâni
pe când altele se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.
e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas...
sunet strident caut în noapte
albatroșii sfâșie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare și în depărtare
strigătul morții mânjește un cer cu pata de asfințit
coborâtă până în adâncul lanțurilor
aud trenul și șinele mă poartă spre depărtări
dorințele urlă în mine și strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii și mă înțeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveșmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca și cum oasele
ar fi fost topite
în lanțul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta ființă
umilința a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!