Poezii despre diform, pagina 2
O jumătate de lună
O jumătate de lună
Cade stângace prin cer
Fă-mă să uit,
Înger stingher,
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă s-adorm
În singurătatea
Crescută diform.
Iar dacă visez,
Înger înțelept,
Să nu mai țin minte
Când mă deștept.
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă să scriu
Cu țipăt continuu,
Înger pustiu.
Ochiul meu rece
Acoperă-l, îngere,
Cu o pleoapă
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis turbat
de nalț nimicuri, îți cioplesc montură
rubinului de-amor, deșertăciune...
un diamant al neființei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.
pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.
cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noțiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezvelește vaier.
ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n șa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,
Se agățând dezesperată-n gânduri sau pe ziduri,
Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,
Să nu-i fie văzute detalii, a fi înțelese...
Își trage seva ființei în incolor, neantic,
Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt semințe...
E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putințe,
În halou-nconjoarând-o discret sedus, romantic.
Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existență, când doar difuz se arată...
E simbiotic pură; doar ei sursa nu-i scapă
Și moare totodată! De nu-i ea, umbra, e vid!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posedat
Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.
Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.
Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.
Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut
sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut,
ca și cum eu l-aș fi făcut,
ca și cum eu l-aș fi sculptat
cu propriile mâini. n-am făcut-o.
acest trecut era acolo și mă aștepta
când am apărut,
un făt diform fără nume;
iar eu cu instinctul unei mame
l-am luat la sân
și i-am dat numele
Istorie.
ea a devenit acum ceva mai umană,
învățând zilnic limbi străine,
amintindu-și fețe, nume și date.
când va deveni îndeajuns de puternică pentru a călători
neînsoțită, vă avertizez, o va face.
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mix
Mi s-au amestecat simțurile
De dimineață.
Acu văd cu mâinile
Când îmi trec degetele
Peste genele tale
Să le orbesc
De mine...
Mi s-au amestecat simțurile
Deodată.
Acum miros cu ochii
Când îmi plimb privirea
Pe gâtul tău
Să-l recunosc
Din amintire.
Mi s-au amestecat simțurile
Copilăresc.
Acum gust cu nările
Când îmi îngrop fața
În mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (22 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun
infirm, surd, înțepenit, mutilat, rigid, umil, malign,
bizar, schilodit, diform, orb, scrântit, maladiv
făra fluturi și dorințe arzătoare
fără ea și el
fără hohote de râs
de plâns
fără șoapte
plăpânde,
fără soare și omăt
doar sticle de suc gârbovite
așezate la marginea patului
doar hârtii subțiate
măzgălite
îngălbenite
vlăguite de timp
de aceleași rânduri neatinse
topite într-un descântec
de iarnă
[...] Citește tot
poezie de Joulie Jamille
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ședința de singurătate
traversăm tăceri nemăsurabile
încălțați în atâtea cuvinte goale
fără a avea vreo soartă precisă -
un punct diform de azi până mâine
se face linie orizontală
între pasul de ieri și pasul de azi
ceasul rămâne fără memorie
e doar o zgârietură adâncă în conștiința peretelui
secundele ca o introspecție
transformă gândul de piatră
în lacrimi
o undă cutremurându-se
sculptează în silueta imprecisă a sufletului
ședința de singurătate
oasele stau istovite în carne
așteptând o ultimă strigare
a îngerului desăvârșit
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe de tăcere
Azi, fără de cuvinte,
Mai scriu o poezie,
Tăcere scrijelită
Pe-un colț alb de hârtie.
Reci pete de cerneală
Cu un diform contur.
Stropi cognitivi pictați
Pe liniștea din jur...
Un fâlfâit de aripi
Rupt zborului înalt,
Încremenind de-a-ntregul
Al timpului asalt.
Acum, numai o dungă
Stă-n ce-aș fi vrut să zic,
Iar punctul culminant
E infinit mai mic!
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!