Poezii despre destin, pagina 3
Când...
Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit împreună
eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânși spre un destin fluent
eram sublimi în salturi colosale
și copleșiți de pasul inocent
prin sfere în rotații abisale
de mână strânși spre un destin fluent
eram sublimi pân-la perfecțiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
și-apoi răsare-n noi incadescent!
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sisif pe casa scarilor" de Valeriu Marius Ciungan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Viața mea-i cerneală, căzută pe jos
Am luat-o și amașezat-o pe hârtie
Și am scris-o de sus până jos
Un alt destin să-mi fie
Din ordine în dezordine, mă nasc
Și depășesc legile firii
Timpul meu, nu este măsurat de ceas
Și al meu sange, nu-l pot bea vampirii.
Nici demonii nu-s mai întunecați!
Atunci când greșesc
Nici îngerii nu-s mai curați!
Atunci când iubesc.
Eu cred în destin și-i stau împotrivă
Și sunt mai rapid de cât el!
O țintă am în viață și o văd în oglindă
Și oglinda mi-e drumul cu pași de oțel.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un măr dăruit e inimă de copil
Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Și pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... și-n destin!
Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreț, nevăzut!
Stropul de viață unui om însetat...
E brațul întins unui semen iertat!
Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubești ce ți-e scris!
Dăruiește-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul cu venin
Când neputința ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâșma unui fioros destin.
Tu ieși pe ușă și eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.
Nu neputința, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire și destin.
Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Fuga de destin II
Epuizantă așteptare spre Neant;
Slavă celor orbi, fără de lumină...
Mă curăț de ispite și de păcat
Când Moartea rănile mi le alină!
Și, plânge, plânge preotul din sat!
De taine nedeslușite viața e plină...
Mă uit în urmă, la tot ceea ce-am lăsat
Prietenii în dușmani vor să devină?!
N-am vrut la nimeni niciodată
Să fac vreun rău sau să trădez...
Las lacrimile-n miez de piatră
Ca îngerii trăiesc, plutesc, visez!
În fuga mea spre un alt destin
Se răscolesc cuvinte însângerate...
Spre Mănăstiri merg și mă-nchin:
Doamne, iartă-mă de singurătate?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia destin
De-ar fi ca furtuni să-ndrăznească
Iubirea din noi să scufunde,
Uita-voi de forma-mi lumească,
Putere-mi voi trage din unde,
Taifun răsărit de niciunde
Voi fi, cu putere zeiască.
Cu tine alături, sunt stâncă
Ce-aruncă talazuri spre ceruri,
Sunt forța din bezna adâncă
Ascunsă-n eterne eteruri,
Sunt foc ce se-ascunde prin geruri,
Iar tunetul vocii mi-e râncă.
Tu-mi ești și zeiță, și muză,
Lumina din suflet, o rază
Aleasă a-mi fi călăuză,
Iar inima mea o veghează,
Căci e un destin ce-mi așează
O linie-n palmă ca scuză.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna.... Are un leac?
Veghează luna un destin
Ce-i pentru mulți mereu un chin?
Vindecă luna o durere
Să lase-n urma ei plăcere?
Nu cred! E doar un vis hain,
Ea nu repară un destin.
Ea vine, râde, apoi dispare,
Și nu-ți ascultă o-implorare.
De-aceea, dragă, să-i privești
Doar razele ce-i sunt celești.
Nu-i cere leacuri la tejghea
Căci sigur! Nu le poate da.
Cere-i doar raza de lumină
Să vezi căsuța pe colină,
Unde te-așteaptă... Doru-n prag
Să te cuprindă cu mult drag.
O.... Mamă!!
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (30 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgătorul destin
Ropote de pe poale de munte
Izvor circuit din iubire si chin
Adunate temple albe cernute
Lacrimi din curgătorul destin
Ape reci de râu fără de punte
Diamante pe frunte de munți
Umede izvoare repezi mărunte
Pietre secate suspină cuminți
Timpul alunecă pe buză de mal
Picături saltă in ritm de scăldat
Ceasul spumega orele în val
În viață drumul destinul l-a săpat
De esti un suflet abătut si rătăcit
Tu soarbe cu patimă izvorul vieți
Natural destinul toate ne-a dăruit
Lumina soarelui si crudul verdeții
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!