despuiat

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Dumnezeu a uitat de Pământ" de Petru Ioan Gârda

''Dumnezeu a uitat de Pământ'',
Şi-a luat sfinţii şi îngerii-n fugă,
Ne-a lăsat doar un ultim cuvânt
Adormit în blestem şi în rugă.

Poate-un rai mai zideşte-n eter-
(O-ncercare ce-i e la-ndemână),
Într-o altă sclipire de cer,
Unde-o lume mai bună adună.

Când, pe-aici, va mai trece vreodat',
Coborându-şi privirea blajină,
Va găsi un ţinut despuiat
Fără viaţă şi fără lumină.

Şi va lua, ca şi-atunci, din fruntar
O bucată de piatră, s-o-nvie,
C-o suflare, dar n-are habar,
Că-ncercarea, în van, o să-i fie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a iubit vreodată şi n-a iubit la prima vedere?

A iubi sau a urî nu stă-n puterea noastră,
Căci voinţa nu este stăpână peste soartă.
Când doi s-au despuiat, deja blestemul iubirii a-început,
Unul trebuie să-nvingă şi-altul să se piardă în sărut;
Unul va suferi mai mult, astfel a fost croit acest proiect,
Deşi-s două lingouri de aur, asemenea în fiecare-aspect:
Nimeni nu cunoaşte motivul, pricina de deochi,
Ceea ce vedem e cenzurat de însăşi proprii ochi.
Când doi sunt egali în toate, dragostea-şi ia la revedere:
Cine-a iubit vreodată şi nu la prima vedere?

poezie de Christopher Marlowe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii antici erau subtili, adânci şi pătrunzători. Înţelepciunea lor era aşa de adâncă încât nu putea fi cunoscută. Astăzi este greu de a-i prezenta şi înţelege. Ei erau prudenţi precum cel ce străbate iarna un fluviu, prevăzători precum cel ce se teme de vecinii săi, gravi precum se cuvine să fii înaintea străinilor, modeşti ca gheaţa care se topeşte, simpli ca lemnul (în lucru) la lucrat, goi ca o vale armonioasă, nepătrunşi ca o apă tulbure. Cine deci ar putea astăzi să-şi purifice sufletul întocmai ca o apă tulbure lăsată să se limpezească? Cine ar putea să însufleţească un mort, redându-i mişcarea? Cel ce şi-a însuşit cu adevărat Tao nu are dorinţe. El este despuiat de toate şi nu caută cu ostentaţie să fie desăvârşit.

Lao Tse în Tao Te King, 15
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire

Te-am despuiat cu gândul aşa cum se cuvine
unei femei ce-mi umblă cu potrivite chei
la uşa ferecată să intre înspre mine
sperând că mă găseşte la jupuit de miei

Mânjit de tot cu sânge, albastru cum nu este
nici norul din desene naive de copii
făcute-n nopţi cât veacul, absurde şi inceste
jertfelnice-amăgite cu dulci mizantropii

Amurgul mi te-arată cum nu te ştie poate
nici un iubit, nici apa în care te-mbăiezi
o suferinţă mândră ce se târăşte-n coate
s-ajungă să-mi mângâie prea tristele zăpezi

Dar nu, nu eşti femeie, acum te văd mai bine
ci doar o oglindire a unui plâns de stea
din cerul ce de-a-ntregul se ţine după mine
amuşinând murirea ce-mi calcă urma grea.

poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (2016)
Adăugat de Dragoş Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu regret că trec dansând pe apă

Eu nu regret că trec dansând pe apă
ştiind că cinci minute nevorbite
sunt cratere de ochi ce-n mine sapă
mutând un corp cu umbre-acoperite.

Eu n-o să plâng în neştiutul codru
când, despuiat de verdele mister,
suspin în ne-ntreruptul nostru şmotru,
zăpada să ne-acopere, atât mai sper.

E albă de cuvinte, ascunsă într-un zbor
un dans aprins în ruguri de fluturi de lumină
în lume călătoare, în paşi cuminţi de dor
şi-astup în amintire un vis şi o copilă -

Azi doar cu gândul mai vorbesc, încetişor.
Deasupra e zăpadă. E albă, inocentă,
dar îngropate-n tină aşteaptă mărţişor
albeaţa neînfrântă cu ceru-mi congruentă.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la lampă

Globurile de anul trecut au rămas neatinse
Pe la pădure brazii sunt mai înalţi mai frumoşi
Cerul îi îmbracă în luminiţe aşa cum
Eu îmi iau vestonul
Cu butoni
De
Argint
Şi ies pe afară pe sub fulgi până unde începe de fapt Dumnezeu
Pe unde se clatină
Ca un brad
Despuiat
Plin de oase
Şi stele pe piept şi altele printre degete
Care plânge în cer înconitinuu şi se face om ca să păşească şi se face din nou Dumnezeu
Doar ca să te ajungă
Cine oare bate la uşă? Cine mână cu globul în mână şi cu degetele îngheţate
în uşi?
Şi cine nu îi deschide?
De sub zăpadă parcă îi văd ochii înlăcrimaţi şi Îl plâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia permanenţei

Dormeai ca aerul ce mă îmbrăţişează fugind,
visai ca râul ce se odihneşte curgând
şi-am început deodată să te creez din sărutări.
Bucuria nupţială a surâsului tău dăruia
alte profunzimi stolurilor de vise...
Printre genele tale am văzut
corbi care ziua îşi furau noaptea.
Pe neaşteptate, ne-am refuzat
pomana timpului dintr-o fereastră deschisă;
furată ne fu ziua însă răul curgea
şi încă mai era numele tău,
păsările zburau şi încă mai erai seara.
Ne-am tot despuiat, pradându-ne mângâieri...
Cu toate astea, n-au putut să ne ia sărutările,
încă mai încăpeam în mica arenă a unui inel.
Eram goi: eram înveşmântaţi în eternitate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glezna rănită

În umblet pe ţărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură şi-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup şi ce viaţă se târăşte la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
să vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit să te frângi de trădări,
nici nu vrei să priveşti,
prea mult ai fost înşelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjeşte după ce n-a fost să fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubeşti, lasă-l să lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viaţa-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!