despuiat

* * *

Ca o ruină eşti, ce nu dă adăpost omului pe vreme rea,
Ca o uşă dosnică eşti, ce nu poate împiedica vântul şi furtuna;
Ca un palat eşti, despuiat şi jefuit de tâlhari.
Ca o cursă eşti, ascunsă mişeleşte vederii;
Ca o amuletă eşti, ce nu e în stare să-l apere pe om;
Ca o sandală eşti, ce roade piciorul drumeţului!

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum cu zeul-Leu sunt asemuit
Şi cu flori, consacrate lui Shu, sunt acoperit.
De apele Abisului nu mai mi-e frică!
În lumea de Dincolo, preafericiţii sunt
Acei care-şi pot vedea resturile lor, pieritoare, de pe Pământ,
În binevuvântata zi când Osiris, "Zeul-cu-Inima-Oprită",
Coboară, plutind, deasupra trupului lor, de Suflet despuiat!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşmântul

Din cântec mi-am cusut veşmânt
Înfrumoşat cu fine broderii
Descrise-n vechile mitologii
Din barbă până-n călcâi;
Smintiţii însă mi l-au luat
L-au îmbrăcat în văzul lumii
De parc-ar fi fost brodat de ei.
Cântec bun, lasă-l să fie-al lor,
E mult mai bărbăteşte aşa
Să cutreieri lumea despuiat.

poezie celebră de William Butler Yeats din Responsibilities (1914), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (patetic): Libertatea e mai mult decât un simplu concept. Este suma drepturilor unor oameni lipsiţi de obligaţii! Obligaţiile sunt invenţii ale tiraniei! Obligaţiile împiedică poporul să voteze aşa cum trebuie! Jos obligaţiile! Să restituim poporului toate drepturile sale legitime! Un popor despuiat de drepturi e ca un arbore gol, în bătaia vântului. (Profund deprimat). Gol... Gol... Gol...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când Iubirea vă va fi limpezit vederea, atunci nu veţi socoti nimic ca fiind nevrednic de iubirea voastră. Doar un ochi despuiat de iubire, doar un ochi vinovat se îndeletniceşte mereu să găsească greşeală. Orice greşeli află, sunt doar propriile sale greşeli.

Mikhail Naimy în Cartea lui Mirdad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitatea neobişnuită a sidefului

nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
şi mă încorsetează

dintr-o goarnă
se-anunţă evoluţii noi de greieri
în pietrele de chihlimbar

nu mă mai vor nici păsările serii
unde-au plecat, nu ştiu
abandonat
pe gulerul distins al primăverii
au îndrăznit să iasă la iveală
copiii însemnaţi din plasamente

convenţia supremă a tăcerii
şi-a unei stări de veghe permanente

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

micuţă pasăre rănită
priveşte-mă, nu-ţi fie frică
mai fă un pas spre mine doar
ţi-am pus destinul într-un zar
dar am trişat dorind să iasă
doar cifrele cu şase-şase

ascunsă-n mărul despuiat
de flori.... cu fructe încărcat
tu eşti o pasăre măiastră
şi vocea ţi-e dumnezeiască
îmi cânţi, ascult şi mult mă doare
nu eu îţi sunt rază de soare
dar te ajut aşa cum pot
iubita mea fără noroc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiţi
şi mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor...,
şi fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
să-şi aducă aminte că sunt
viţa unui neam
căzut din cer cu îngeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii şi le-ai despuiat de bogăţii în ochiri subterane, te pomeneşti mândru şi înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăţ metafizic să te opreşti deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistenţele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoaşterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o măsură comună pentru a judeca orchestraţia din "Oedip". Instrumentele vorbesc aici o limbă stranie, directă, ingenuă şi gravă, care nu datorează nimic polifoniilor tradiţionale. Acest limbaj este cel mai adesea discret, despuiat, şoptit chiar în împrejurările cele mai teribile. De asemenea, muzica repudiază elocvenţa, orchestra nu comentează evenimentele cu amploare, ea le suportă cu pasivitate tremurândă. Ea freamătă, vibrează, are scurte reflexe îngrozite, ea nu se preocupă de o logică constructivă şi de o retorică simfonică. Este la marginea scenei, ca o oglindă de apă luminată sau întunecată, prin reflexele schimbătoare ale acţiunii. Ea este umanitatea terorizată de zei.

citat clasic din Emile Vuillermoz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!