Poezii despre cine-i omul, pagina 3
Cățărătorul
Viața e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...
De la școală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvățăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toți în urmă.
Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.
Omul viața și-o distruge
Să se cațere pe-un nor
Și de fapt, ce va ajunge?
Un mare cățărător.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Cu sufletul frant
De prea multa durere
Omul e tot flamand
Si inima tot cere
Cu inima rupta
De o iubire ipocrita
Omul tot lupta
Cu mintea pacalita
Cu sufletul bruscat
De viata uscat
Omul tot vrea
Sa fie udat
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
La judecată
Azi e zi de judecată,
Multă lume la palat
A venit cătând dreptatea,
La maritul împărat.
Doi oșteni cu zale lucii,
Străjuiesc înalta poartă
Și-i invită înăuntru
Pe acei care așteapta.
Prima jalbă fu poftită
Și intrară la divan
Cu căciulile în mână,
Un morar si un țăran.
Spuneți oameni buni, ce este
De-ati ajuns la judecată?
Cine e jeluitorul
Și ce treabă e-ncurcată?
[...] Citește tot
poezie de George Lache (16 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
31 decembrie 2017
Fulger somnambul
în
noaptea rațiunii
Lumină
pusă
la
uscat
în cer
Cine-i bun
e
rău
tare
Atât
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul face,omul trage
Omul face și desface,
Se duce și se întoarce.
Culege și iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face și băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criță se face.
Câte șapte zile zace.
Asta știe, asta face.
Omul face, omul trage.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă bucur?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?
Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?
Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este omul?
ce este omul?
nisip mișcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-și pașii prin deșert?
ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?
praful stâncilor bătute de val?
ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiața de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
și
alinierea planetelor?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în timp
În societatea primitivă
Omul pe om se mânca.
În societatea sclavagistă
Omul pe om se vindea.
În societatea feudală
Omul de om avea fală.
În societatea capitalistă
Egalitate nu mai există.
În societatea comunistă
Proprietatea nu mai există.
Doar în pronia cerească,
De la Dumnezeul mare, sfânt,
Mai poate omul să primească
Ce nu are pe pământ.
poezie de Dumitru Delcă (25 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și omul rău
Omul bun e bun cu toate, și cu bunii, și cu răii,
Și cu cei cu mintea-ntreagă, dar e și cu nătărăii,
Și cu plantele și toate ce le spunem animale,
Orișiunde le-ntâlnește el în calea dumisale.
Omul rău e rău cu răii, însă este și cu bunii,
Și nu știe ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ține foc întotdeauna sub cazanul răutății
Și împinge răutatea-n culmea inumanității.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă și cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primește,
Tot străinul huzurește.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Și-are-o țară Românie!
Mulți o vor, da-i numa una
Și-a noastră-i dintotdeauna.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!