cine-i omul

Omul bun şi omul rău

Cum de rabdă Dumnezău?
Pe meleaguri carpatine,
Omul bun o duce rău,
Omul rău o duce bine.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (3 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

luna-i mai aproape de om
decât a fost vreodată
omul de lună
omul acuma-i de neon
omul acuma-i din plastic
omul modern e fantastic
omul acuma-i un phone
dar, vai!
nu e deloc un smartphone.

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun dă ajutor,
Răul e respingător.
Omul bun îţi dă iertare,
Răul cată răzbunare.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (11 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 august 1936

În casă-i sărbătoare (bunica totuşi plânge):
Vai! în gingia ştirbă - o seceră de sânge -
Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte.
Cât drum până la perla cea de minte!

Acum "vorbeşte" cuvinte multe: de-nţeles
Uşor în baby-esperanto, mai ales,
Adesea ocărăşte gargarisind în pripă
Silabe ce le schimbă-n lacrimi
Într-o clipă.

Ar vrea mâncare multă: cu două linguriţe,
În alternări de vâsle, să-i sature guriţa.
Guriţa buzunarul spre care duce
Totul ce poate să apuce.

Cine-i mai cuminte? Cine-i mai bujor
Şi conduce casa chiar din cărucior?
Cine este fraged ca un trandafir?
Şi ecoul spune: - Unul, Vladimir.

poezie clasică de Saşa Pană
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din luna

Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde…

L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Doamne,-s după chipul Tău
Şi cel bun, şi omul rău;
Dar, o spun cu reverenţă,
Totuşi, câtă diferenţă!...

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (21 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul spân şi omul roşu

Ascultă ce îţi spune moşu':
Să te fereşti de omul roşu
Şi – crede-mă, că-s om bătrân –,
Să fugi cât poţi de omul spân!

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (25 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi omul său

Pentru mine nu conteazâ
decât omul
omul şi ideile sale
sunt ceea ce pentru mine
e un dumnezeu
îndeajuns.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul rău, de-i faci un bine,
Nu doar că nu-ţi mulţumeşte,
Ci se supără pe tine
Şi te mai şi prigoneşte.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (20 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare

Fiecare cu durerea lui,
Fiecare cu a lui poveste,
Steaua-şi cere doar perechea ei,
Unui dor cine-i spune că este?

Cerbul este la cerboaica lui,
Tot ce este viu are pereche
Numai omul pare-al nimănui,
Dar ce spun e-n legea cea străveche!

Fiecare om este o taină,
Dacă n-aţi ştiut, nici n-o veţi şti,
Dacă i-aţi dat pâine sau o haină
Voi în veşnicie veţi trăi!

Daţi îmbrăţişarea necesară,
Daţi din toate câte le puteţi,
Nu lăsaţi vreun om fără iubire
Că primiţi în dar cât şapte vieţi!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!