cincizeci

Frunze pierdute

Cincizeci de ani, de cînd încerci mereu,
Condeiul, gîndurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.

Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut.
De pagina curată şi de rîndul,
Şi de cuvîntul de la început,
Te sperie şi litera şi gîndul.

Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.

La fiece cuvînt, o şovăire
Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mîna ta.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze pierdute

Cincizeci de ani, de când încerci, mereu,
Condeiul, gândurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.

Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată şi de rândul,
Şi de cuvântul de la început.
Te sperie şi litera şi gândul.

Foile tale scrise, de hârtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele smulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.

La fiece cuvânt, o şovăire
Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mâna ta.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Frunze (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurăminte la aniversare

Ne-am cunoscut şi ne-am iubit
Inimile-aşa au vrut!
Cincizeci de ani, ce repede-au trecut
Urmează-mă, s-o luăm de la-nceput!

Şoapte de iubire din zori în noapte
Iată-le în trei fiice întruchipate!

Vreau, Nicule, să te urmez
E visul meu ce-l tot visez!
Rămâne numai tu să poţi
Onoarea ta să-mparţi la toţi!
Neîncetat eu te-am iubit
Inima mea cu tine bate,
Cu tine toate-am împlinit
Aveam acelaşi crez a merge mai departe.

La mulţi ani!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au spus cei cincizeci

Când eram tânăr profesorii erau nişte bătrâni în strai cernit.
Pentru formă-am renunţat la foc şi-astfel am înlemnit.
Am suferit cum suferă metalul fierbinte-n alt tipar turnat.
Am mers la şcoală, îmbătrânind să-învăţ trecutul înrămat.

Azi tinerii sunt profesori bătrânului cu care viaţa-împart.
Ceea ce nu poate fi turnat în formă, trebuie eliberat şi spart.
Învăţ să găsesc şi să deschid un drum mai lămuritor.
Am mers la şcoala celor tineri să iau lecţii despre viitor.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miercuri dus...

E miercuri dus şi plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Şi poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douăşcinci cu bune şi cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau bineţe şi-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb şi negru fără de cusur,
Te-aştept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai plăcut

moment al unei zile de lucru
este pauza
sunt cincizeci de minute
pe care le lungim
ca pe un elastic: cu zece
cinsprezece minute înainte
de sonerie
lăsăm jos, în mod solemn
toate uneltele şi aş
teptăm pauza
care vine odată cu soneria
şi pleacă o
dată cu ea
nu-mi plac soneriile - soneria
e invenţia şefului nostru -
pregătim venirea pauzei
suntem meticuloşi cu cel mai plăcut
moment al unei zile de lucru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva

Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă - scrie alpinistul în album;
Aşa că, supraponderal şi lunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea acel drum
Şi-acea perioadă parcurse până-acum.

Ȋn loc de şesuri şi piscuri cu nea,
Şi lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în faţa mea
Şi se pierde în ceţuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.

Unde a dispărut – o viaţă de om?
Cauta-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii şi nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum şi-a făcut balena rost de gât

Când hublourile cabinei sunt de-un verde-întunecat, brutal,
Datorită mării neostoite şi-înspumegate de-afară,
Când nava-n tangaj şi-n ruliu saltă turbată pe val
Şi-ospătarul cade cu supiera-n mână – catastrofal,

Când cuferele-alunecă şi cad în zgomot de fanfară,
Când în infirmerie toate-s cu josul în sus,
Când Mami-i apatică şi-are un chip chinuit şi indispus
Şi de tine nimeni n-are grijă şi-ai obrajii de ceară,

Ei, atunci ar trebui să ştii (asta dacă nu ţi-a devenit deja manifest)
Că te afli pe cincizeci de grade nord şi patruzeci vest.

poezie de Rudyard Kippling,1865-1936, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NB. “Cincizeci de grade nord şi patruzeci vest” este punctul geografic situat aproximativ la jumătatea distanţei dintre Londra şi New [...] | Citeşte tot comentariul

Un lucru amuzant s-a petrecut în drum spre Forum

Bine aţi venit la Colosseum, unde durerea este plăcere –
şi-i plăcerea noastră să vă stăm la dispoziţie.
Aşezaţi-vă comozi,
Ceara poeziei este fierbinte, iar umorul, ţinut la rece, foarte uscat.
Ţepii zăbrelelor sunt ascuţiţi, dar limbile elitelor sunt încă şi mai ascuţite.
Vă aşteaptă nenumărate plăceri pline de durere.
Garantăm satisfacţie totală. Dacă, totuşi, nu veţi fi mulţumiţi,
Vă oferim gratuit cincizeci de lovituri de bici pe spate.
Nimeni nu intră aici niciodată cu zâmbetul pe buze
Fără a părăsi incinta cu o grimasă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!