biserica neagra

Tocirea

Soldatul mărşăluia, mărşăluia,
mărşăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
pânâ când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era,
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
şi o păştea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Prin metropole tăcute
Dusă e, de vânt, cenuşa
Rătăcitor secunde
Şi deodată, iată, pare
La Biserica uitată
Ce abia se vede-n zare,
Că se va deschide-o uşă...
Vântul, mângâindu-i trupul
Timpului ce balansează
Într-o clipă şi-ntr-alta,
Cu unduioare frunze
Îi şopteşte ca să intre,
Liniştit, fără cuvinte,
Spre-a uni cerul cu marea
Şi-n biserica tăcută, unde nimeni nu-i,
Tăcerea timpului se mai aude,
Cum îşi pierde mângâierea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Far în noapte

Cerul e o sferă neagră,
marea un disc întunecat.

Farul îşi trimite de pe coastă
aripile de lumină.

Rotindu-se fără contenire,
pe cine caută oare,

când inima mea pieritoare
nu mai este în piept?

Iată, stânca neagră
unde-i înlănţuită.

O cioară scobeşte continuu,
dar demult nu mai curge sânge.

poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

noaptea musteşte peste întregul Braşov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiţi de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
şi betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obişnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ţinând la adăpost dialogul măştilor extatice
şi din capătul străzii un strigăt abia desluşit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
şi o mulţime de sfinţi în jur,
pârliţi de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu

poezie de Răzvan George Mirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Munţii răpitori se înfig
în cerul verde cenuşiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se roteşte deasupra oraşului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheaţa. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreaţa mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferenţa oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viaţă - scrie "Întoarcerea".

poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi neagră un străin cu totul şi cu totul necunoscut

într-o zi neagră un străin cu totul şi cu totul necunoscut
mi-a bătut la uşă alungând iadul din mine –

eu n-aveam acces la iertare pentru că
el era (cum s-a dovedit de-altfel) sinele meu

– dar acum eu şi acel duşman suntem
pentru eternitate unul prietenul celuilalt.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de septembrie

Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde şi neagră şi-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.

Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelaţii sub măşti de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roşu potop.

Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Şi vântul şi ploaia răsună-n răpciune.

Tăcut este cerul ca o neagră păşune.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul de turmă

Când puritate se doreşte,
Excluzi şi vicii şi hoţie,
Şi mafioţi şi silnicie,
De oaia neagră se vorbeşte
E drept că se mai nimereşte
Câte-o tărcată fumurie,
Ce are pete albe-o mie
Sau negre, cum le moşteneşte
Diversitatea n-are "normă"
Nici pe la oameni, la oiţe,
Căci lumea nu e uniformă,
Se-ncurcă-adesea multe iţe,
Dar supărarea nu se curmă,
Când neagră e întreaga turmă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dumnezeu iar îl lăsăm Singur

cumva coborât din avionul divin
cu mască de protecţie
şi soluţii de dezinfectare
la ceva distanţă de lume
ştergându-şi fruntea de broboane
suspect

Dumnezeu bate la fiecare uşă
nimeni nu-i răspunde de teamă
de picior străin

din biserică în biserică umblă
nimeni în întâmpinare

e linişte de moarte

chiar şi albinele şi-au încetat activitatea
viaţa nu ne va mai fi dulce

un vânt mai rebel

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pământului, bând şi tânguind pentru jalea ţărânii

Atunci când pătimirea-n lume s-a ivit,
grădina sufletului s-a părăginit
şi bucuria cântecelor a pierit, s-a veştejit.

Că viaţa e neagră,
dar moartea mai neagră!

Stăpân vremelnic ăstei vetre primitoare
cât are-mbelşugare,
în crama adăpostitoare
cu vinul auriu
şi alăuta mea alăturea mă ţiu!

La locul lui e zbârnâitul strunei când goleşti paharul.
Asemeni îndeletniciri stârnesc întotdeauna harul.

Paharul plin
cu vin
pe-ndelete sorbit
la ceas chibzuit

[...] Citeşte tot

poezie de Li Tai Pe, traducere de Adrian Maniu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!