Poezii despre aurora, pagina 3
Rugă
Tânără dimineață, auroră boreală,
vino cu plasa-ți de lumină
peste negura nopții, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeții,
primenește-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeții.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil de România
Sunt copil de România,
Și nu aș pleca nicicum,
Graiul e ca simfonia,
Peisaju-i de album.
Avem ape cristaline,
Pajiști verzi, câmp sănătos,
Măreție-n munți, coline,
Niciunde nu-i mai frumos!
Sunt puiuțul țării mele,
Și-o iubesc ca pe părinți,
Căci noi suntem rămurele,
Țara, rădăcini fierbinți.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăți bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor prin naștere!
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur
de lunecarea spre tine.
Aurora sufletelor noastre mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.
Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.
Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.
Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.
poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem boreal
navigăm neștiuți printre banchize
aurora ne pictează umbre
pe chipurile mai împietrite
decât oceanul
aici e cu adevărat capătul lumii
și poate al vieților noastre
translucide ca gheața
aerul alb ni se lipește de pleoape
ne umplem plămânii
cu frig și tăcere
ce imensă poate fi uitarea
ce deplină tristețea
ce imaculată vinovăția
ce desăvârșită plecarea...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi atunci...
Din "Grupul Local" fac și eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliții
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuși
Pe uscatul meu, pe marea mea
Și să vezi atunci
Beznă existențială!
poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăți chiar tu,
bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor
prin naștere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci, acolo
Sărac de speranțe când trec
uimit prin lumea cu fețe uimite,
când fruntea grea o aplec
peste pădurile desfrunzite,
când, în flăcări, danțând mă-nconjor
suferințele ca de torțe o horă,
atunci îmi aduce un dor
aminte de tine, Pandoră.
E un frig tropical în amurg,
mă strânge, în cercu-i polar, aurora...
Un semn! Și te voi ajunge în ceruri,
Primăvară, Pandora.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcatele cuvinte
Încet, de la ora de vise dispar
Cuvinte atemporale
migreaza spre iarna
Amestec suspine
între liniștea din noi
Beția de pace joacă feste
ultimilor zile
Sunt plină
de umbrele vorbelor tale
Sunete dense
în gânduri suspendate
Șterg nebănuita sete
Las amintirile goale de ieri
Încerc să transform
Crepusculul în auroră.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerne neaua ca din Rai
Cerne iarna ca din Rai,
Cu argint și dor pe plai,
Dintr-un cer ce-n buimăceală,
S-a trezit cu sprinteneală.
Pe fântână și capac,
Gemotoace de bumbac,
Le așează cu migală,
Și prin pomi șirag, în fală.
Vântul geme, a prins glas,
Și fularul mi l-a tras,
Și l-a dus... acu-i bălai,
Doamne, câmpul e ca-n Rai!
Ici, un guguștiuc tăcut,
Este trist, da prefăcut.
Pițigoiul se îmbracă
În cojoc și țup! pe-o creacă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!