apogeu

Apogeu

Să fie o greşeală, sau se poate
Ca nebunia-aceasta să ascundă
În sânu-i primitor, cea mai profundă
Şi-nălţătoare culme dintre toate?

De ce-mi simt ora a fi doar secundă,
Când mă scufund cu tine-adânc în noapte?
Cumpliţi fiori născuţi din simple şoapte
Ne-mping grăbiţi spre următoarea rundă.

Prea mult mister şi prea puţină teamă.
O strig degeaba, — mintea nu m-aude.
Doar inima mă bagă-acum în seamă, —

Sub influenţa magicelor unde.
Mă copleşeşte vocea care cheamă
În grava-i profunzime ce se-ascunde.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei bande de magnetofon

Fiindcă sila mea de mine a ajuns la apogeu
Fiindcă boabele de struguri un ateu în vin sugrumă
Fiindcă-i noapte când e ziuă, fiindcă tu cu mine, eu!
Focul apa o sărută şi sub apă foc sugrumă.
Să ne construim o casă
într-o baltă, sub un zâmbet
să
ne construim
o vulpe
să ne lase-n prag găini
să lovim în deget pilda
să ne aruncăm în silă
să vorbim despre un cleşte
să ne ciopârţim cu milă
să
murim
şi
să trăim!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume strâmbă

De ce lumea întreagă e nedreaptă?
Aşa ne-a creat-o nouă Dumnezeu
Ş-atunci n-am putere s-o transform doar eu
Şi nici alţii cu firea înţeleaptă!

Rămâne-va strâmbă, tot aşa mereu
Şi nimeni nu va şti-ncotro se-ndreaptă,
Pân' se va naşte Om cu mintea aptă
Şi spiritul drept, adus la apogeu.

Să poţi găsi pe-acest pământ dreptate,
Ar fi un act de luptă şi virtute,
Dar secondat de oameni din cetate,
Să nu te pierzi pe drumuri neştiute.

Potecile dreptăţii sunt blocate,
Speranţa este la divinitate...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In sânul lui Dumnezeu

Atâta măreţie e în nobleţea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-şi plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-şi demnitatea în fiecare scâncet.

Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El ştie sufletul mai bine!
Şi făra de cuvinte, de lacrimi eşti pătruns...

Când doborât de viaţă, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunţat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apogeu

conştiinţe se zbat amar
desfac trecuturi,
le separ in capete
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
gură strâmbă
sarcastic strigă
ape tulburi
conştiinţe care nu sunt trecut,
sforarul lumii
păpuşi,
joc,
începutul destinelor
au poate sens.
durere devenită plăcere,
îndoire spre punct
sprijin dureros ca să te ridici
sânul se zbate
dinţii muşcă duşmănos,

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire şi un zambet

M-ai lăsat cu un zâmbet închis în sticla de whiskey... poezie, refugiul meu în nebunie! Mă vindec de tine cu ochii închişi... alerg, tot alerg şi cad în abis. Destinaţie necunoscută, îmi scriu cu ruj pe talpă şi umblu descultă! Mă împiedic de o piatră, se uită la mine mirată, tu ai fost fericită vreodată? Privesc corbul de pe cer, infantil şi cu puţin mister, libertate... Sticla de whiskey e goală, fluturaşi eliberaţi într o gară... Iar pe tine dragul meu, mut, singur şi trist apogeu. Te servesc cu un zâmbet!

poezie de Carmen Greab
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul alizeu

A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
şi nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.

Se odihneşte-acum, e trist,
retras din viaţa-i dură,
nu e nici laş, nici defetist,
e doar sătul de ură.

A obosit şi nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.

Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
şi îi va fi mormântul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Privirile din apus
Se intersectează cu trecutul
Privirile din sud
Se răsfrâng cu căldură
Iar cele din nord cu gerul
Câte vin de est
Estetice să tot fie
Şi cele de miazănoapte
Se duc mult mai târziu
Cele dinspre vest
Ar fi echipate cu veste
Nu voi lăsa să dispară
Privirile de nici un fel
Nici măcar în găuri negre
Ca să nu fie uitate definitiv
Amintirea lor imagine pură
Să tot fie retrăită
În proiecţii la orizont
Orizont multiplu de căutări
Evocări nostalgice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este Dumnezeu

când un pictor vede o culoare
cum se scurge dintr-un curcubeu,
pe-a sa pânză tot ce îi apare
e pictat de bunul Dumnezeu.

când spre tristul muzicant adie
note ce-l transformă în Orfeu,
pe a sa sublimă melodie
o compune bunul Dumnezeu.

când un sculptor scoate cu migală
dintr-o stâncă tainicul trofeu,
pe a sa iubire ideală
o sculptează bunul Dumnezeu.

când poetul scrie-o poezie
într-un dor de maxim apogeu,
tot ce se aşterne pe hârtie
este scris de bunul Dumnezeu.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de imaginaţie

în răsărituri magice mereu am renăscut
cu o dragoste pură am atins universul
credinţa de argint a fost ca un scut
luptând cu tristeţea să-i găsesc reversul

am împletit şi noaptea muzica şi versul
să-mi încânt prietenii cu talentul meu
am fost determinată să evit regresul
pavând cu vise mari drumul spre apogeu

am fugit de moarte pe alei de cântec
măcinând iluzii la moara cu noroc
cu suita de reforme suferinţa o spintec
călită de furtuni de ploi şi de foc

speranţei sfâşiată i-am cusut un petec
albastru aprins... cu imaginaţia mă joc

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!