Poezii despre abstract, pagina 3

Oare mă scufund?

Mă scufund în visuri ireale,
Încât am devenit complet abstract,
Hotărârile mele atât de magistrale
Au rupt ale realului vast contact.
Inspirându-mă din spaţii siderale
Lunec cu visul în marele neant.

Limpezimea cerului cândva senin
Este pentru mine o culoare sumbră
Oricând mi-e sufletul de viaţă plin
Nu mă sperie de pesimism vreo umbră,
Toate schimbările ce mai survin
Esenţele gândirii uneori le surpă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis abstract

iubitul meu e prinţ şi eu o cadână
m-a sedus în tinereţea mea cu şarm
beatitudinea ţine câte-o săptămână
în care toată tristeţea o sfarm.

îi cânt şi îi dansez pe cioburi
mă cuibăresc în sufletul lui minunat
mereu mă ameţesc miresme de ierburi
când bem ceaiul dragostei aromat.

lumânari parfumate inundă odaia
petale de crini sunt înşirate-n pat
cu sărutul tandru sting văpaia
care adânc în mine s-a întrupat.

trăiesc un vis de iarnă la Sinaia
hotelul din sufletul meu e ocupat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul care se naşte

Învaţă ce nu se învaţă uşor
descoperirea prin abstract
linia punctată a înţelegerii

săgeată-n zbor.

Cercul care se naşte
înscrie-n interior lumea,
de unde mintea ascuţită
iute ca un tăiş,
disecă-n gândire
exteriorul fără margini.

Nebănuite idei
orizontul cunoaşterii-l străpung,
fisura întâmplării împarte
raze prin întuneric.

Urmând pas cu pas visul
prin el

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza statului

Statul, bădăran şi nesimţit,
Îşi bate joc de poporul sărăcit,
O fi el o naţiune,
Dar merită o moţiune
E un paravan abstract
Care nu intră cu poporul în contact,
Îi protejează cu prioritate pe golani,
Uitând de vârstnici şi de veterani,
Cocoloşind pe devalizavi şi pe escroci,
Pe mitocani, mârlani şi dobitoci,
Unii numiţi onorabil demnitari de stat,
Un fenomen bizar şi neevoluat,
În suflet sunt atât de găunoşi,
Fiind infestaţi cu viruşi periculoşi,
Parlamentul are demagogi vestiţi,
Mincinoşi, duplicitari, cu titluri învestiţi.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj abstract

dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromiţătoare despre paşii noştri, despre noi.
mâinile mele îţi ating rând pe rând
şoldurile, visele, cearcănele.

zâmbeşti liniştită ţintind cu privirea ultima cupă cu şampanie,
îţi doreşti să fiu eu cel ce îţi aduce bucuria uitării,
ştiu asta.

lângă zarurile aruncate de o tinereţe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
şi cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.

poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în prag

m-am trezit de dimineaţă
si deschid fereastra larg...
nu mică mi-a fost mirarea..
iarna o zăresc in prag!

dezbrăcată-i... tremurândă..
cu ochi mari si inghetaţi
cu cinci fulgi acoperită
si cu vântul... ca doi fraţi

ce să fac cu tine iarnă?
nu te vreau... abia mă ţin
lângă soba ce-am incins-o
cu trei ghimpi de trandafir!

astăzi... nu primesc pe nimeni
stau in pat.. citesc Balzac..
povestiri despre moravuri
realist... si nu abstract!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi

stăteam odată pe un ţărm
de mare, de zare
aiurea, la întâmplare
valuri se spărgeau în palma mea
într-un amurg ce nu a fost nicicând
şi dacă a fost...
acum nu are rost să mai vorbesc
doar tac într-un cuvânt nespus
soarele, o biată lampă atârnată
lumina haotic tăcerea
rătăceam prin margini de gânduri
un mers abstract şi fără tact
mă împiedicam de vise
urcam sau coboram
pe o scară în aspra frumuseţe
a unei vieţi uitată prin colburile lumii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Consumatorilor de metafore
Consumatorilor de sentimente
filtrate ca pe ceai sau cafea
Consumatorilor de peisaj
de abstract, de aditivi
de atitudine laică
de suplimente alimentare
suplimente sexuale – din era
orgasmică
Consumatorilor de abţibilduri
silicoane, explozii, săruturi lascive
suturi în eşapament
de politeţe de second-hand
Consumatorilor de artă futuristă
de emoţie alarmistă
Consumatorilor de cosmetice
pentru suflet egoist şi uscăciune
Consumatorilor de carduri şi dobânzi
Consumatorilor de palide izbânzi
Consumatorilor de periuţe