a perfec�iona stilul

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cochetat

Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe faţă
Si sentimente la vedre,
Acum susţin stilul propriu
Acum ştiu că există iscusinţă
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzaţie
Satisfacţii în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conştiinţa personală
Cu reverberaţii neţărmurite
În cugetări transcendentale.

poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La modă

Am vrut să-mi schimb stilul...
Am zmuls cravata,
Am dezbrăcat cămaşa cu mînici lungi
Şi îndrăgind culorile aprinse
Mă credeam european.
Am schimbat o steluţă roşie
Pe unele albe,
O lume zicea că aşa e la modă,
Dar cînd m-am deşteptat
Era noaptea. Nu mă vedea nimeni...
Era tîrziu...
Şi-atunci mi-am adus aminte
De cîte ori îmi zicea mama,
"Fii aşa precum eşti..."

poezie de Mihai Ghidora (13 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Rupând câteva petale
Dintr-un trandafir curat
Rozele s-au pus pe jale
Spinii toţi au sângerat.

Toate florile de treabă,
Auzind sinistra veste,
S-au îmbrobodit degrabă
Şi-au dezlănţuit proteste.

După ce m-au judecat,
Chiar la porţile cetăţii,
O decizie-a luat
Doar simbolul purităţi:

''Îţi dau canon pe vecie;
(Stilul cel mai floreştin)
Iubirea veşnică să-ţi fie
Între petale plus... un spin!''

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelice

Cărturarii şi fariseii se scandalizau, zicând:
De ce ucenicii tăi nu postesc, învătătorule?
De ce mănânci cu vameşii şi păcătoşii?
De ce faci ce nu se cade sâmbăta?
De ce să dăm danie cezarului?
De ce nu arunci cu pietre in desfrânată?
De ce scoţi demonii cu demoni?
De ce nu ne arăţi nouă un semn, invătătorule?

Iar Domnul i-a certat, zicând:
Vai vouă fariseilor şi cărturarilor făţarnici!
De ce judecată, milă şi credinţă nu aveţi?
De ce înghiţiţi cămila şi strecuraţi ţânţarul?
De ce sunteţi plini de răpire şi de lăcomie?
De ce casele văduvelor mâncaţi?
De ce inchideţi cerurile pentru oameni?
De ce sunteţi călăuze oarbe orbilor?
De văzut veţi vedea semnul lui Iona, fariseilor!

Seara, unul din farisei L-a rugat să stea la masă cu ei

[...] Citeşte tot

poezie de David Daniel Adam (iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme majore

Mă-ntreabă-n zori calculatorul,
La ce anume mă gândesc?
Iar eu, în stilul românesc,
Răspund că... la întreg poporul...

Apoi, chiar fără să roşesc,
Zic că mi-aş vrea arat ogorul,
Ori vreau să-mi schimb stimulatorul,
Sau foamea cum să o stârpesc.

Mă mai gândesc şi la balene,
Dar şi la stratul de ozon,
La oamenii sărmani, bătrâni...

De fapt, în zori mi-e tare lene,
Ca unui conte cu blazon
Şi mă gândesc la nişte... sâni!

poezie de Marian Grigore Dobreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dimineţi tulburi

Ioana Maria, sunt dimineţi tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obositi şi murdari acoperă cerul
şi păsările trec prin aer, umede.

Într-o astfel de dimineaţă, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâşiat de fulgere
şi eu de ghiare lăuntrice, ascuţite şi fără milă
am venit la tine şi ţi-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie să-l ştii
ca şi plânsul acestei dureroase dimineţi.

Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă şi tristă
şi plângeai încet
pentru acelaşi lucru.

Şi când am ieşit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştafeta

Laudator temporis acti?
Dimpotrivă:
sprintena,
mima mea
paşte zina de mâine.
Înnebunită de naşteri,
zarea
cu pântecul flasc
respiră ca un golf magic.

Vânt mai înalt nu cunosc:
sub stindarde în zdrenţe
viscerele lumii
răcnesc,
în gavanele dreptilor
sunt găuriţi butucii
de la roţile Carului Mare.

Admirabil:
voi zidi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masa rotundă

La masa rotunda toţi ne-am aşezat,
Fiecare, în stilul lui, povestea vieţii şi-a redat.
Am ascultat, la rând, pe fiecare,
Fiecare cuvânt, fiecare exprimare,
Ne-am corectat, cu blândeţe şi fineţe
Şi am văzut, vesele, multe feţe,
Care mai de care mai timide,
Mai suple, sau mai solide,
Toţi având un singur gând,
Opera lirică, în pagină, aplicând.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece un semn...

Clipeşte senzual, clipeşte,
Ambiţiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalţă stilul
Plăcerii unui nou amor.

Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aştept.

Pământul se topeşte-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.

Trece un semn prin veşnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieţii
C-o lumânarea pusă-n tort.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!